La finele lunii octombrie 1918 s-a ţinut la Coştei adunarea de constituire a consorţiului pentru înfiinţarea gazetei „Opinca”. Cu acel prilej s-a organizat în sala Casei Naţionale din localitate o serbare susţinută de Reuniunea de citire, cântec şi muzică în program figurând – ceea ce este extrem de important pentru starea de spirit a vremii – cântecele ”Deşteaptă-te Române”,”Marşul Dorobanţilor”, „Răsunet din Banat” şi „Pe-al nostru steag”. Chiar din structura acestui program reiese intenţia iniţiatorilor ziarului „Opinca” mai exact direcţia viitorului său câmp de acţiune. Aceasta nu surprinde dacă avem în vedere că localitatea Coştei a fost mereu leagănul multor manifestări cu caracter cultural – naţional românesc”.
La adunarea menţionată mai sus s-a ales consorţiul ce-l avea ca preşedinte pe cunoscutul publicist şi folclorist, preotul Avram Corcea, director pe Patrichie Râmneanţu şi redactor şef pe Petru Bizerea, ambii învăţători în Coşteiul Caraşului. De asemenea între cei aleşi în comitetul de conducere mai pomenim pe preoţii Victor Trăilovici şi Alexandru Guga dr. Nicolae Imbroane din Coştei, Sever Liuba din Oraviţa, Cornel Moise din Voivodinţ Romulus Silviu Molin şi Virgil Molin din Vârşeţ, rotarul Chirilă Păuţa, comerţianţii Ilie Maleta, Ioan Maleta, Ilie Ureche Nicolae Ţera, Avam Oşteanu – toţi din Coştei ş.a. Firesc, cei menţionaţi, la care s-au adăugat mulţi alţii, au sprijinit financiar apariţia hebdomadarului „Opinca”.
Primul număr a văzut lumina tiparului la 11 / 24 noiembrie 1918, până la sfârşitul anului apărând în total opt numere, cel de al patrulea fiind însă confiscat de cenzura sârbească. În anul următor, cel de-al doilea de apariţie, adică în 1919, au apărut şapte numere, cel cu numărul doi fiind supus cenzurii totale. În fine ultima tipărire a ziarului poartă data de 17 februarie / 2 martie 1919. 
În articolul inaugural -intitulat „Către toţi care au purtat şi poartă opinci” – iniţiatorii şi îngrijitorii ziarului schiţează orientarea programului acestuia. Dar, credem că scopul primordial al editării publicaţiei în discuţie îl aflăm doar la rubrica „Noutăţi” de pe ultma pagină a numărului 3, unde sub titlul „Programul nostru” se arată: „Foaia noastră apare în cele mai măreţe z ile ce le-au ajuns poporul românesc. Un fior de bucurie şi îngrijorare străbate az inimile tuturor Românilor de la un capăt la altul ce-l locuim de veacuri. Fiori de bucurie străbat inimile poporului românesc, când se vede scăpat de lanţuri şi obezile în care a fost încătuşat până acum de stăpânitorii străini. Fiori de îngrijorare trec pe deasupra noastră, când vedem că popoarele, subjugate asemenea nouă, au fost bine pregătite pentru aceste zile mari, iar pe noi ne-au aflat slab pregătiţi. A cui este vina acestei slabe pregătiri o va arăta Istoria. Astăzi vedem că poporul nostru de la sat are trebuinţă, mai mult decât oricând altădată, de o cultivare. Este întâiul punct al programului nostru. Iar al doilea punct, sprijinitor al celui dintâi, este cel fixat de comitetul executiv al partidului nostru naţional român: Pe temeiul dreptulu firesc, că fiecare naţiune poate hotărî singură şi liber de soarta ei; naţiunea românească doreşte ca, liber de orice înrâurire străină, să hotărască singură plasarea ei printre naţiunile libere precum şi stabilirea legăturii de coordonare a ei cu celelalte naţiuni libere”.

Vasile Mircea Zaberca, „Românii de peste fruntarii”, Editura Libertatea, Panciova, 2003

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr.52-1 din 30 decembrie 2017 – 6 ianuarie 2018