„Trebuie să-i dăm îngrijire trupului împreună cu sufletul și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Toate lucrurile bune și rele – pentru corp și pentru om în întregul său – vin de la suflet și de acolo curg (ca dintr-un izvor) ca de la cap la ochi. Trebuie – mai ales și în primul rând – să tămăduim izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul și tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflet înțelepciunea.”
Acest citat antic ne vorbește despre viziunea medicilor traci asupra medicinei. Este, de fapt, un fragment din „Dialogul Carmides” în care Platon prezintă inițierile excepționale pe care Socrate le-a primit de la un medic traco-get. 
Mi s-a părut cea mai potrivită introducere pentru o temă complexă pe care mi-am propus să o tratez și anume de a face o analiză dintre medicina clasică și medicina alternativă, de-a prezenta argumente pro și contra.
De foarte mult timp medicina clasică deține puterea la nivel global în ceea ce privește sănătatea oamenilor. Aceasta stabilește regulile jocului, tratamente, ce  e bun și ce nu e bun pentru sănătatea noastră. În schimb, medicina alternativă vine cu soluții ingenioase, neinvazive, pe care, după părerea adepților acestei ramuri, fiecare dintre noi ar trebui să le ia în seamă.
Dacă ar fi atât de simplu! Aflați în impact cu boala, obișnuim să mergem la medicul de familie de la care așteptăm „formula magică”. Așteptăm să se petreacă miracolul în cel mai scurt timp posibil. Mai mult decât atât, vrem să ni se spună că nu e grav și că poate fi tratat ușor prin medicamente. Prea puțini dintre noi apelează la terapii alternative. De ce? Pentru că nu suntem familiarizați cu aceasta, pentru că ne este frică de necunoscut… Pentru că vrem ceea ce este cel mai bun pentru noi și de obicei apelăm la ceea ce este verificat științific. Uneori, când nu mai există spernață, când ne aflăm în disperare, recurgem la terapii alternative. De obicei este prea târziu și nu se mai poate face nimic. Ne rămân regretele că nu am încercat la momentul potrivit și semenele de întrebare „ce-ar fi / dac-ar fi”; în cazul nostru, ,,ce ar fi fost, dacă ar fi fost” – adică, dacă am fi încercat tratamentul cu terapii alternative la timpul potrivit. Dacă am avea două vieții, ar fi fost simplu. Totuși, avem una singură și este firesc să ne dorim ceea ce este cel mai bine pentru noi.

Mariana STRATULAT

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 51 din 23 decembrie 2017