În cariera mea de ziarist am scris foarte multe articole despre satul Iancaid și despre iancăizeni, despre trecutul și prezentul acestei localități, încercând uneori să prevăd și viitorul lui. Din întâmplare sau, poate, pe deplin motivat, cel mai mult am scris despre familia Giura cu numele de familie Ioviță, care cândva a fost cea mai numeroasă din sat.

Avea opt membri care făceau parte din 4 generații. Am scris despre capul familiei, George Ioviță – Giura, cunoscut ca bărbier în două localităţi  – Iancaid și satul vecin Mihailovo, unde trăiesc, în marea majoritate, maghiari. Fiind vorba de meseria de bărbier, trebuie spus că și fiul său Todor-Todi, care, din păcate, acum un oarecare timp a murit subit, a fost tot bărbier și tot la cele două sate. A urmat nepotul Tudorel, care a devenit cunoscut ca bărbier în orașul Zrenjanin (am citit despre el și în săptămânalul ,,Zrenjanin”), făcând zilnic naveta- În timpul liber practică această meserie și la Iancaid. Să mai adaug că și Ionel lui Tutoru, nepot de frate al lui Giura, a fost tot barbier și tot la Zrenianin, acum petrecându-și zilele ca pensionar.
După convorbirea cu maistorul Giura, am stat de vorbă și cu nora sa Constanța Ioviță, originară din Ecica, fără îndoială una dintre cele mai apreciate cântărețe de muzică populară din Banatul sârbesc. Am stat apoi de vorbă și cu teta Ema, soția lui Giura, singura nemțoaică din Iancaid, care în timpul convorbirii mai avea câteva luni până la vârsta de 90 de ani, pentru ca în scurt timp după aceea să părăsească această lume.

Mirela

Zilele trecute am găsit de cuviință să stau de vorba cu încă un membru al familiei Giura – Mirela, soția lui Tudorel și nora lui Todi și Constanța. Am considerat că merită să devină mai mult cunoscută această relativ tânără iancaizeană (40 de ani). Un lucru curios e faptul că și ea a învățat meseria de coafeză. După un curs terminat cu succes la Zrenianin, ea a și lucrat un oarecare timp în acest oraș. Dar, parcă ceva o atrăgea spre satul natal, sat pe care, după cum spune, îl iubește din tot sufletul. S-a căsătorit cu Tudorel și acum este casnică, îngrijindu-se de cele două fiice – Laura, care a împlinit 19 ani și Isidora de 14 ani, ambele continuându-și școlarizarea la Zrenianin.
Mirela cu familia trăiește într-o casă nouă, cu mansardă, deosebit de frumos amenajată, pe care au construit-o în locul casei vechi. În aceeași curte, într-o casă la fel nouă, trăiește soacra sa Constanța.
– Pot spune că întreaga casă am făcut-o Tudorel și cu mine. Am făcut tot ceea ce trebuia,  fără să avem nevoie de maistori, spune, zâmbind, Mirela. Mie-mi place să trăiesc la sat, să am condiții de viață bune, să am prietene cu care să stau de vorbă, la o cafea, vecini buni…
– Motivul pentru care am dorit să vorbesc cu tine este și faptul că tu prezinți una dintre puținele femei din Iancaid care au ales satul și cultivarea pământului. Știu că la Zrenianin trăiesc în jur de o sută de familii de iancăizeni, în general oameni mai tineri. Dar, în primul rând aș dori să-mi spui ce te-a determinat să te incluzi în activitatea Societății Culturale ,,Lumina”, pe care tu și tânărul Igor Vorgić și încă doi-trei iancăizeni ați reactivat-o. Se știe că în trecut amatorii iancăizeni au fost foarte apreciați, prezenți la marele nostru festival, dar și la unele festivaluri de prestigiu, cum au fost cele din Vârșeț, Vinkovci, Zagreb…
– Eu, ca și toți iancăizenii, am fost conștientă că suntem tot mai puțini, că în sat nu se întâmplă, practic, nimic. Ne-am gândit că ar fi bine să scoatem din amorțeală în primul rând tineretul, dar și pe alți săteni, să încercăm să ne pregătim pentru participarea la festivalul nostru. Greutăți au fost destule, un număr mic de oameni tineri, dintre care unii nici nu sunt interesați… Ne-a lipsit și orchestra. Nu mai există orchestra lui Pancea Păun, din care au făcut parte și bunicul și tatăl meu. Ne-am gândit să-i convingem și pe membrii mai în vârstă ai echipelor de dansuri conduse în trecut de coregrafii Ion – Niță Idvorean, tatăl meu și învățătoarea Steluța Ioviță și – marea majoritate a acceptat! Am început să ne pregătim anul trecut pentru Marele Festival, ținut la Uzdin, eu fiind coregrafă; ce-i drept,  ajutată de tatăl meu. Cred că am avut succes, mai ales datorită dansurilor noastre autentice și portului nostru național caracteristic, ardelenesc.
Mirela spune că după festival au continuat repetițiile, mai ales în timpul iernii. Anul acesta amatorii din Iancaid s-au prezentat la festival cu un obicei tradițional: ,,Pețala”.
– N-am participat la Ecica, după cum era prevăzut, din cauza ploii, ci mai târziu, la spectacolul de gală la Torac, cu 12 perechi. Publicul ne-a primit foarte bine, fapt care pentru noi prezintă încurajare.De sărbătoarea satului,  în sala Căminului Cultural din Iancaid am organizat împreună cu amatorii din Torac, Glogoni și Sân-Mihai un program cultural-artistic. Cei prezenți au afirmat că de mult timp iancăizenii și oaspeții lor nu au participat la un program  de aşa calitate. Aș mai adăuga că nu demult am participat, cu dansatorii și cu frumosul nostru port popular, la festivalul din Futog.
Mirela menționează că ajutoare financiare primesc datorită realizării anumitor proiecte, precum și de la Consiliul Național al Românilor din Serbia.
Amatorii din Iancaid au pregătit încă un obicei, ce-i drept de mult dispărut: ,,Cu țurca”. Au participat la tradiționalul Praznic al Obiceiurilor de Iarnă. Mirela mai spune că S.C. ,,Lumina” primeşte ajutor deosebit  de la amatorii din Torac, în frunte cu Doru Ursu și de la S.C. ,,Pionir” din Zrenianin. Bucură faptul că în curând se va primi o sală de repetiții.

Articolul integral în ”Libertatea” nr. 3878, 2017