,,Nici măcar unu la sută din buget” este o expresie statornicită, folosită de regizori, actori şi autorii de texte dramatice când vor să descrie, în limbaj figurat, poziţia marginală pe care o

ocupă creaţia artistică la noi.

Totuși, se pune întrebarea câtă putere are o expresie uzată să indice asupra problemei şi în ce măsură se apropie de cuvintele de umplutură, fără vreo însemnătate şi sens.

Limita permisă

Pe de altă parte, nu se poate spune că oamenii de teatru nu ştiu cum să se apropie de cei care deţin banii şi să primească surse care iniţial nu au fost planificate pentru acţiuni culturale. Cazul spectacolului ,,Koštana”, regizat de Kokan Mladenović, producţie a Teatrului Popular Sârb, Centrului Cultural Studenţesc din Novi Sad şi a Centrului Cultural din Tivat, arată că în lupta pentru bani, limita permisă este sub presiunea personajelor dragi de pe scenă.

Este vorba despre spectacolul unuia dintre cei mai mari regizori din zonă, care reinterpretează cu succes opere clasice şi prelucrează textele iniţiale. Creatorului lucid nu i-a fost greu să găsească posibilitatea de citi altfel romanul lui Stanković. Așadar, s-a decis să ofere o nouă imagine a frumoasei ţigănci – cântăreaţă în mediul patriarhal.

Aşa cum de obicei se procedează în cazul experimentelor, s-a decis că monteze spectacolul ,,pe bază de proiect”, adică în afara reportoriului teatral standard, finanţat cu bani alocaţi din buget special cu această menire.

Finanțare similară celei pentru cercetări

În aceste cazuri, ansamblul titular, în acest caz Teatrul Popular Sârb, are actori şi artişti invitați. Proiectul, de obicei, primeşte o dimensiune regională, pentru un efect deplin.

Bineînţeles că şi modul de finanţare este specific, din mai multe bugete şi, adesea, dintr-un program european de donaţii. Mladenović s-a decis ca rolul principal să-l interpreteze Božidar Vrećo, personalitate de estradă din Sarajevo, care paralel îşi exprimă două orientări sexuale, cea masculină şi cea feminină.

Finanţarea, cel puţin în partea care se referă la provincie, nu se face din mijloacele Secreatariului pentru Cultură. Este ţintit bugetul Secretariatului pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cercetare, după estimarea că ,,o nouă citire” este un experiment.

Živan LAZIĆ

Articol integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 22 din 3 iunie 2017