Nu se știe care va fi destinul refugiaților blocați pe teritoriul Serbiei. Acest lucru mărește riscul să crească numărul cetățenilor ,,juridic invizibili”

În ultimii câțiva ani Serbia a făcut pași importanți ca să reducă numărul locuitorilor care nu beneficiază de vreun drept, dar și nici de protecție. Totuși, situația s-ar putea schimba în viitor dacă nu se va rezolva statutul refugiaților care au venit în Serbia după deschiderea rutei balcanice.
Numărul exact al apatrizilor în Serbia nu este cunoscut. Datele U.N.H.C.R. în Serbia arată că momentan sunt 2.300. Începând din anul 2009, peste 20.000 de persoane au reușit să se înscrie în registrele născuților și, în consecință, să obțină alte acte necesare.
Numărul exact al refugiaților în Serbia este necunoscut, dar se estimează că sunt în jur de 4.000. La mijlocul lui octombrie, Consiliul Europei a avertizat că în Serbia că există câteva mii de refugiați cu situație juridică nerezolvată și a indicat asupra faptului că este necesară o strategie care să rezolve stiuația juridică a acestor persoane. 

După cum au spus la U.N.H.C.R. într-o declarație pentru 021.rs, îngrijorează faptul că apatridia se transmite de la o generație la alta, iar copiii părinților ,,invizibili” cu greu pot să devină ,,vizibili”.
,,Putem spune că criza refugiaților a mărit riscul de apatridie în cazul copiilor cetățenilor străini născuți în refugiu, a căror naștere nu a fost înscrisă la timp în registrele matricole. Cel mai frecvent motiv este că părinții nu au acte personale, adică un certificat de cetățenie. Mulți oameni au tranzitat Serbia în timpul ,,crizei refugaților”, dar se menține ridicat și numărul persoanelor care nu dețin acte personale. Organele cu atribuții au acționat foarte flexibil, în mare măsură și au făcut posibilă înscrierea copiilor pe teritoriul Serbiei în registrul matricol imediat după naștere în instituțiile sanitare din Serbia, deși părinții nu au deținut actele necesare, după care ofițerii stării civile au eliberat extrase din registrele matricole (formular național și internațional). În acest fel s-a făcut primul pas. Pentru ca acești copii să dețină certificat de cetățenie, este necesar ca ambasadele/consulatelor statelor ai căror cetățeni sunt părinții să înscrie cetățenia lor. Este problematică așteptarea ca persoanele care s-au refugiat din țările lor pe motiv că au fost persecutați din cauza originii să se adreseze ambasadelor pentru înscrierea originii”, au explicat la U.N.H.C.R. situația paradoxală în care se află refugiații.

Zoran STRIKA

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 48 din 2 decembrie 2017