musca
Uneori nici nu mai are rost să vorbim despre cinste în aceste spaţii. Este un cuvânt  prea des întrebuinţat în discursuri şi prea rar aplicat în activităţile zilnice.

Este o floare rară, pe cale de dispariţie în societăţile în care traseismul, linguşirea şi acţionarea fără pic de scrupule par a fi un imperativ pentru cei ce doresc să progreseze sau să beneficieze cel puţin de succese măcar şi pe termen scurt.Să fie primii, să fie cei mai buni, chiar şi dacă această poziţie nu aduce nimic de la sine, este doar o onoare efemeră, pentru că aşa cum spune proverbul românesc „apa trece, pietrele rămân”.

Toate aceste succese sunt doar himere şi nu au nicio înseamnătate atunci când în schimbul lor îţi pierzi cinstea. Această trăsătură de caracter este foarte greu de dobândit şi de aceea, raportat la proverbul anterior, ar trebui ca şi cinstea să fie reprezentată de pietre şi nu de apa care trece, pentru că dacă o ia valul, va mai trece multă apă până ca să fie redobândită.

Întrebat odată de nişte tineri interesaţi să afle care sunt treptele succesului, marele Dan Puric a dat  cel mai scurt şi concret răspuns: „Nu treptele succesului sunt importante, ci treptele împlinirii sufleteşti”. E clar că atunci când rezultatul este unul machiavelic, în urma unor acţiuni perfide de denigrare şi degradare a normelor care în mod normal reglementează calea spre succes, împlinirea sufletească lipseşte cu desăvârşire.

           Mircea LELEA

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 15 septembrie 2018.