Săptămâna trecută am reuşit să stăm de vorbă cu Olgica Sinković, directoarea Şcolii de Muzică ”Iosif Marinković” din Vârşeţ. În jumătate de oră de discuţii am reuşit să aflăm unele informaţii despre această şcolă de prestigiu. Directoarea Olgica a spus că pregătirile pentru deschiderea unei şcoli de muzică la Vârşeţ au început în anii ‚90, dar inaugurarea ei oficială a fost în anul 1998.
În primii ani au fost înscrişi în medie 56 de elevi la cinci secţiuni: vioară, pian, acordeon, flaut şi clarinet. După prima generaţie, în al şaselea an de la înfiinţare, şcoala a avut 300 de elevi înscrişi şi au deschis şi secţiuni pentru violoncel, contrabas, chitară, tobe şi interpretare solo. Şcolarizarea durează şase ani la aproape toate instrumentele, cu excepţia clarinetului şi flautului unde durează patru ani, pe când pentru interpretarea solo sunt prevăzuţi doi ani de şcolarizare. Misiunea acestei şcoli este de a oferi şi asigura pregătirea profesională a elevilor cu vocaţie muzicală şi artistică în spiritul secolului XXI, păstrând valorile culturi şi civilizaţiei europene şi mondiale. Pentru calitatea învăţământului sunt responsabili pedagogi muzicali din cei mai buni, care transmit cunoştinţe şi experienţe elevilor, iar datorită rezultatelor în privinţa predării şi a unor mari succese care depăşesc cadrul obişnuit al activităţii, şcoala a primit în anul 2008 aprobare de la Ministerul Învăţământului din Belgrad ca „Iosif Marinković” să fie în acelaşi timp şcoala generală şi şcoală medie de muzică.
Directoarea Şcolii „Iosif Mariković” a adăugat că la şcoala medie de muzică elevii sunt foarte interesaţi de muzica jazz. La concertele susţinute de elevii acestei şcolii s-a văzut că ei stăpânesc foarte bune instrumentele, că au atins un nivel vocal performant şi că sunt pasionaţi de ceea ce fac. Şcolarizarea la şcoala medie durează patru ani. Această şcoală se poate mândri cu rezultatele obţinute de elevi la Facultatea de Muzică, iar doi elevi care au terminat această şcoală, s-au înscris la facultate în Amsterdam (Olanda) şi Graz (Austria).
Vasilie Petrică

Articolul integral în săptămânalul ”Libertatea” din 30 septembrie 2017