Duminică, 12 noiembrie, a plecat dintre noi încă un om de bună credinţă, cuget limpede şi generos. Ne-a părăsit cel care a fost colegul şi prietenul nostru drag, Mircea Baba, un om modest, dar de nădejde,  care a lăsat o amprentă puternică în viaţa minorităţii române de pe meleagurile noastre bănăţene, voivodinene. A plecat în eternitate şi în urma lui a rămas un gol, a rămas un vid între cei vii. Dar, firea lui blândă rămane în amintirile şi în inimile noastre, dar  în special în inimile iubitei lui soţii Ileana şi a principeselor lui dragi Alina şi Mirela. Vor râmâne amintirile pe care le vor purta şi urmaşii, nepoatele dragi, căci, după cum a mărturisit Mircea, odată cu ieşirea la pensie ,,cel mai mult a tresărit de bucurie la fiecare pas, la fiecare gest al fermecătoarelor nepoţele, Emma, Nina și Zoe“.

Am avut onoarea şi plăcerea să lucrez şi să colaborez aproape trei decenii şi jumătate cu Mircea Baba, intelectual şi personalitate de o delicateţe neobişnuită ,  cu fineţe sufletească rară şi profundă, cu o bunătate ce vine din bunacuviinţă nativă a poporului român din Banat, din măreţul filon băştinaş al câmpiei Banatului de Sud.

Născut la 14 august 1948, la Seleuş, unde Câmpia Bănăţeană se contopeşte cu Dealul Alibunarului, din miraculoasă intersecţie de duh şi speranţe, în martie 1971, a venit la Novi Sad.  Și-a petrecut cariera în redacţiile programului în limba română ale Postului de radio şi TV Novi Sad, un focar de cultură al neamului, o oază de spiritualitate românească în Atena sârbească.

Am avut plăcerea să lucrez umăr la umăr cu Mircea,  să-mi perfecţionez şi meseria de crainic, respectiv de crainic-prezentator, precum şi de ziarist, căci el care pregătea şi rubrici pentru emisiunile de radio ,,Panorama culturală“ şi ,,Radiospectru“.

Lucian MARINA

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 47 din 25 noiembrie 2017