eroi
    Am citit, curând, cu luare aminte, un interviu al simpaticei doamne Natalia Intotero, ministrul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni (MRP).

Evident, mă aşteptam, cum era şi firesc, măcar zece propoziţii din ,,discurs” să le consacre/sacrifice condiţiilor românilor din zonele istorice din dreapta Dunării. Din păcate, speranţa care îmi licărea în suflet a murit. Ultima.

Să trag concluzia că românii din Serbia nu mai există? Dar, haideţi să-i  acordăm circumstanţe atenuante, doar ştim că orice discuţie (mai ales atunci când este …publicitară!), este ,,vectorizată” de gazetarul care, având anumite interese, conduce discuţia. De aceea, presupun, doamna Intotero  nu a avut posibilitatea să se pronunţe şi asupra minorităţii naţionale româneşti din Republica Serbia. Este de notoritate faptul că românii din Ucraina, cărora li se acordă o atenţie dosebită, trec printr-un coşmar greu de definit, dar, oare, destinul lor nu se aseamănă întrucâtva cu cel al românilor de la graniţa de sud-vest a României? Să înţeleg că în viziunea demnitarilor români Serbia trece drept una dintre ţările mai cu suflet? Poate că este advărat.

În fine, nu acestea sunt obiectul opiniilor ce vream să le formulez, deşi de aici începe… punctul de plecare. Tot mai mult văd cum MRP îşi asumă statutul şi obiectivele altor ministere. Se ocupă de şosele, se ocupă de învăţământ, dar numai de materializarea în fapte a STRATEGIEI promovată cu fast, constat acum – demagogic, nu ! Ce să fie?

Prof. dr. Florian COPCEA

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 15 septembrie 2018.