Nicolinţul se află în partea de sud a Banatului, pe şoseaua internaţională Belgrad-Vârşeţ-Timişoara, la o distanţă de 22 km de Vârşeţ şi la 10 km de sediul Comunei Alibunar, din care face parte. Satul este aşeazat pe o câmpie de loess, care cuprinde cea mai mare parte a Banatului şi se întinde de la est spre vest, are pământ mănos şi cu roade îmbelşugate. Ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura, iar cultura predominantă este porumbul, dar se cultivă şi floarea-soarelui, iar pe suprafeţe reduse se însămânţează grâu, care, în anii de după război a reprezentat cultura cea mai solicitată. „Aceea nu-i casă bună de gospodari care nu are grâu în tavan pentru pită”, spuneau bătrânii satului. Însă, vremurile s-au schimbat, astfel că noile generaţii de agricultori au încercat să se acomodeze timpului în care trăiesc, cultivând acele culturi agricole care erau solicitate pe piaţa autohtonă.
Găsindu-se pe magistrala E 94 ce leagă Vârşeţul de Panciova şi Belgrad, satul Nicolinţ a avut posibilitatea să se dezvolte mult mai rapid decât multe alte localităţi româneşti din Banatul de Sud. În anul 1890 se construieşte calea ferată care leagă Timişoara, Vârşeţul, Panciova şi oraşul Belgrad, iar în anul 1961 şoseaua care traversează localitatea.
– Eu fac parte din generaţia tânără a primarilor satului, dar pe parcursul acestui al doilea mandat al meu în fruntea conducerii locale, dorinţa mea de primar a fost ca, în limita posibilităţilor şi a situaţiei financiare, să contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale sătenilor. Majoritatea din proiectele pe care ni le-am propus să le realizăm, au fost puse sub semnul întrebării din cauza situaţiei incerte cu sursele financiare, astfel că mereu am pus în balanţă năzuinţele noastre şi ceea ce am dorit să realizăm în sat. Unele din proiectele puse pe hârtie, au intrat pe făgaşul dorit, însă mai sunt multe de făcut. Un lucru cu care ne putem mândri noi, cei din conducerea locală, este faptul că avem sprijin considerabil din partea unui grup de tineri entuziaşti, care sunt mereu dispuşi să ne ofere o mână de ajutor. Astfel, majoritatea din acţiunile de întreţinere şi de îngrijire a satului se datorează ajutorului oferit de acest grup de voluntari. Cu sprijinul lor, dar şi al celor din conducerea locală. am reuşit să amenajăm parcul din centrul satului, apoi s-a construit terenul de joacă cu toate cele necesare pentru distracţia copiilor mici, s-a instalat un gard din metal. În acest parc amenajat din faţa sfintei biserici am instalat câteva bănci pentru odihnă, am amenajat şi un colţ pentru întrunirea tinerilor în zilele de vară.

Ion MĂRGAN

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr.52-1 din 30 decembrie 2017 – 6 ianuarie 2018