noi
Deseori avem prilejul să auzim faimoase fraze, care se repetă în situaţii în care este cazul, dar şi în situaţii în care nu este prea clar ce vrea să spună vorbitorul.

            Deseori avem prilejul să auzim faimoase fraze, care se repetă în situaţii în care este cazul, dar şi în situaţii în care nu este prea clar ce vrea să spună vorbitorul. Într-o astfel de situaţie am putut auzi despre unii demnitari, despre care, datorită faptului că au ocupat timp îndelungat o oarecare funcţie, s-a spus că „omul sfinţeşte locul”. Indiferent de cât de competent ar fi stimatul funcţionar şi de rezultatele pe care le are, nu putem spune că „sfinţeşte locul”. Funcţiile ocupate într-un minister nu pot fi „loc”. Aceste funcţii, limitate în timp, sunt misiuni pe care trebuie să le îndeplinească cei aleşi. Ei sunt în funcţia noastră, a cetăţenilor şi nu invers. Așadar, un ministru sau secretar de stat nu are cum sã „sfințeascã locul” în minister, guvern sau alt organ al statutului.

Statul e stat și existã asemãnãri extraordinare între statul în care trãim și țara mamã. La nivel administrativ aceleași probleme se abat asupra societãții. Traseism, corupție, lipsã de transparențã, nepotism și alte caracteristici predominã în ambele țãri. Nu putem ști unde este mai bine, dar indiferent de cât de greu ar fi, minoritarii etnici au acea nefericire ca atunci când un ochi sclipește pentru ceva pozitiv, pentru un moment sau o bucurie dintr-o ţară, celălalt totuşi poate plânge pentru ceea ce se întâmplă în cealaltă ţară.

 

Articolul integral îl puteţi citi în numărul 38 din 22 septembrie 2018

Mircea Lelea