România 1918
România nu a fost însă întreagă la 1859 şi nici la 1877-1878. Circa 8 milioane de români trăiau în afara sa, la nord de Dunăre

. Cam în aceeaşi vreme, Bulgaria era încă ocupată de otomani şi divizată, Polonia era doar o amintire, fiind stăpânită de Rusia, Germania şi Austro-Ungaria, cehii şi slovacii, ca şi croaţii, slovenii, mulţi sârbi nu trăiau în statele lor. Sub stăpânirea ţarilor trăiau zeci de popoare dornice de viaţă independentă, iar în Austro-Ungaria, cele două naţiuni dominante – austriecii şi ungurii – erau întrecute numeric de ceea ce impropriu se numeau minorităţi. Situaţia aceasta nu mai putea dura, iar criza era vizibilă încă din secolul al XVIII-lea, când se iniţiază, se organizează temeinic şi se desfăşoară mişcările de emancipare naţională.

Între timp, marile puteri continuau să adâncească nedreptăţile în loc să le atenueze, continuau să aplice soluţii luate în cabinete sau impuse prin forţă. Astfel, la 1775, partea de nord a Moldovei, cu vechea capitală a ţării, Suceava, cu mormântul lui Ştefan cel Mare de la Putna, cu mănăstirile pictate şi cu o populaţie compact şi masiv românească era încorporată Austriei; la 1812, Moldova dintre Prut şi Nistru (practic jumătate din vechiul principat al Moldovei) – numită de-atunci Basarabia, era ocupată de Imperiul Rusesc; la 1867, se încheia pactul dualist austro-ungar, în urma căruia se desfiinţa complet autonomia Transilvaniei, iar partea de răsărit a Imperiului Habsburgic era supusă unei intense politici de maghiarizare.

Spre finele secolului al XIX-lea Europa şi apoi lumea s-a împărţit în blocuri militar-politice care ameninţau să redimensioneze planeta după interesele lor şi nu după cele ale popoarelor. Totuşi, aceste popoare reprezentau o imensă forţă, de care trebuia să se ţină seama. Primul Război Mondial a fost ocazia redimensionării lumii, proces în cadrul căruia interesele marilor puteri s-au aflat în confruntare directă cu interesele naţiunilor. Conducătorii lumii de atunci au fost obligaţi să ţină seama şi de dorinţele popoarelor, ale naţiunilor mici, mai ales că mişcările de masă ameninţau să bulverseze întreaga ordine stabilită.

Ioan Aurel POP

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 11 august 2018.