Destin colectiv şi individual

 

Satul bănăţean şi mentalitatea comunităţii din mediul rural sunt două subiecte care dintotdeauna au fost  abordate de prozatorii români din Voivodina (…) ,,Trilogia bănăţeană” a Mărioarei Stojanović, compusă din romanele Veronica, Vorbeşte-mi despre mama şi Fereasta de sub nori constituie astăzi cel mai reuşit exemplu de ilustrare în roman a mentalităţii unei comunităţi patriarhale din satul bănăţean, pentru faptul că ilustrează, într-un mod plauzibil,  modul în care aceasta influenţează destinul individului. Tocmai pentru acest fapt, cele trei romane au marcat ultimul deceniu de literatură de expresie românească în Voivodina şi la Editura ,,Libertatea”. Mărioara Stojanović descrie în romanele sale comunitatea rurală din Satu-Nou şi mentalitatea acesteia, acoperind o perioadă mai bine de peste 50 de ani.

Trilogia se deschide  cu romanul Veronica, ce spune  povestea femeii din Satu-Nou de o frumuseţe neasemuită, care se opune principiilor mediului din care face parte prin faptul acţionează după legile inimii sale. Patru ani mai târziu, romanul a obţinut o continuare, intitulată Vorbeşte-mi despre mama. Firul epic se extinde şi urmăreşte  povestea  copiilor Veronicăi: Marcel, din prima căsătorie şi gemenii Mirela şi Tibi, din cea de-a doua.  Partea a treia, cu final deschis, intitulată Fereastra de sub nori,  a văzut lumina tiparului în anul 2014. Acţiunea celor trei romane ale Mărioarei Stojanović au coordonate spaţiale şi temporale bine definite, cuprinzând o perioadă lungă de timp (din anii 50 ai secolului trecut până în zilele noastre). Autoarea ne plimbă din inima Banatului, Satu-Nou, până pe tărâmul speranţei pentru Veronica – Scandinavia, apoi în America şi în Franţa. Trilogia este şi o cronică de familie, urmărind destinul tulburător al Veronicăi şi copiilor săi –  cercul vicios fiind deschis de ea însăşi, iar intrigile continuă şi în cazul lui Tibi şi al Mirelei.

Mărioara Stojanović, jurnalistă multă vreme, a înregistrat, cu ochiul atent de reporter, viaţa satului, în care s-a născut şi a copilărit, a urmărit evoluţia acestuia, a cunoscut localnicii şi destinele lor. Aşadar, nu miră faptul că Veronica este un roman despre oamenii din Satu-Nou, despre mentalitatea lor; e o poveste care începe în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea şi continuă până în zilele noastre. Începutul, odată cu naşterea personajului Veronica, prevesteşte o poveste de viaţă tulburătoare, care, aşa cum sugerează autoarea în cea de-a treia parte, este fără sfârşit.

În prima parte a trilogiei, intitulată după personajul feminin principal,  autoarea,  povestind viaţa Veronicăi,  descrie şi mentalitatea localnicilor. Mai precis, Mărioara Stojanović se opreşte asupra poziţiei femeii în societatea vremii când se petrece acţiunea romanului. Veronica se naşte în casa unchiului său Iovan – mama ei, bănuită de adulter, fiind alungată din casa soţului. Din primele zile ale vieţii, nou-născuta este pusă faţă în faţă cu două împrejurări concepute ca fiind nefavorabile în comunitatea în care s-a născut: în primul rând, este fetiţă şi în al doilea rând ea creşte fără tată.

Marina ANCAIŢAN

Articolul integral îl puteți citi în ziarul „Libertatea” din 14 iulie 2018.