Familia Danilov din Doloave

Nu de puţine ori m-am convins cu câtă dragoste şi dăruire de sine dolovenii îşi iubesc satul. Nu de puţine ori în acest sat m-am simţit mai mult decât oaspete. Ospitalitatea lor este ceva ce nu se poate descrie pe hârtie, ci trebuie trăit în spaţiu real. Iar ceva ce m-a surprins foarte mult, este faptul că îşi păstrează cu sfinţenie tradiţiile străbune.
Familia Danilov, porecliţi ”a lu’ Uroş” are toate caracteristicile descrise mai sus. Ospitalitatea îi catracterizează fără doar şi poate. Însă şi încă ceva. Pe lângă amabilitatea nemărginită, oamenii aceştia reflectă bucuria vieţii la fiecare cuvânt rostit.

Când sufleci mânecile trebuie să ai curaj

Iovan Danilov (1954) ne povesteşte despre înaintaşii săi. Îşi aminteşte cu pietate despre fiecare dintre ei: străbunicul George, bunicul Toma şi tatăl Iovan. Cu toţii au lucrat pământul cu dedicaţie aparte şi au împărţit soarta vremurilor de odinioară. Bunele şi relele s-au întrepătruns mereu, iar ei au clădit soarta familiei, progresând pas cu pas până în ziua de astăzi.

Nu este simplu de a-l descrie pe Iovan, oricât de modest pare acest om. Timp de 18 ani a fost angajat la Întreprinderea ”Minel” din Panciova, în sectorul comercial. Din păcate, acest gigant economic, care a produs şi a plasat echipament pentru brutăriile şi abatoarele din toate colţurile Iugoslaviei în anii ’90, a intrat în insolvenţă, ajungân în paragină ca şi celelalte întreprinderi şi fabrici din Panciova. În ciuda faptului că a rămas fără post de muncă, Iovan nu şi-a pierdut timpul, ci şi-a suflecat mânecile şi s-a apucat de cultivarea pământului, astfel că pe parcursul anilor, pe lângă culturile tradiţionale, a încercat să cultive şi triticală, trifoi semincier şi chiar şi morcovi. În ciuda faptului că a reuşit să realizeze o producţie satisfacătoare, problema lui, la fel ca şi a altor producători individuali din Serbia, a fost piaţa de plasare a produselor.


Iovan este şi membru al Asociaţiei Viticultorilor din Doloave şi datorită acestui fapt s-a decis să planteze viţă-de.vie. De asemenea cultivă şi pomi fructiferi, care sunt o poveste aparte. Această preocupare îi este premiată în fiecare an cu zeci de litri de vin şi ţuică. Nu poţi pleca de la Iovan, fără să guşti din ţuica de dude sau de gutuie, chiar dacă rişti să plăteşti amendă dacă la întoarcere te opreşte poliţia rutieră. Iovan spune că nu trebuie te îngrijorezi că te poate opri poliţia rutieră, dacă nu guşti din produsele din carne uscată pe care le pregătesc mâinile harnice ale acestor oameni din Doloave: şuncă, slănină, cârnaţi şi altele, care neutralizează alcoolul din sânge cât ai bate din palme!

Valentin MIC
Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ”Libertatea”, nr. 6 din 10 februarie 2018