Omoljica, centrul satului

Satul Omolița  aparține comunei Panciova în Banatul de Sud (Voivodina, Serbia).  Datele  recensământului din anul 2011 arată că  în această localitate trăiesc 6.309 de oameni. La recensământul din 2002, în Omolița au fost  6.518 de locuitori, majoritatea  sârbi. În anul 1991, aici au trăit 6.782 de suflete.

Istoria

 

          Cea mai veche casă din Omolița a fost construită în anul 1766. Aci a fost sediul celui de-al doisprezecelea regiment al Banatului. Ulterior, clădirea a servit drept carantină unde o vreme  au fost cazați călători din Turcia. Vuk Stefanović Karadžić a petrecut o perioadă scurtă în această casă.

Astăzi, Omolița este  atracție turistică. În anii 70 ai secolului trecut,  aici a fost descoperit un izvor de apă bogată în fosfor. Această apă, a cărei temperatură ajunge la 37,5 grade Celsius, se folosește în medicină.

Râul Ponjavica, care cuprinde o parte mare a  hotarului localității Omolița,  a fost  proclamat arie protejată și pus sub protecția statului.

Omolița  mai este cunoscută datorită  Festivalului Internațional de Film Amatoricesc „Žisel“. Festivalul, cu tema  „Viața la sat”, se organizează fără întreruperi din anul 1971.

Înființarea  și caracteristicile generale ale localității

          În zona localității Omolița au fost găsite obiecte din Neolitic care se păstrează în muzeele din Vârșeț și Timișoara. Au fost descoperite și statui din Epoca Bronzului (anii 1500-1000 î.e.n.),  astăzi expuse la Muzeul din Panciova. Obiectele  (făcute cu precădere din așa-numita ,,ceramică panonică”) și banii găsiți aici atestă faptul că  teritoriul Omoliței de astăzi a fost populat și pe timpul celților, romanilor și al bizantinilor.

Se crede că primii locuitori ai Satul Vechi  sunt de origine din Homolje și că de la acest toponim provine numele localității. În cărțile vechi scrie că  până în anul 1882 satul a fost numit  Homoljica și că ulterior localnicii l-au numit Omolița.  Lista  locuitori întocmită de  contele Marsigli în perioda 1690 – 1700 certifică faptul că în acest răstimp a intrat în uz numele Omolița, iar localitatea a devenit parte din districtul Panciovei.

În toate sursele  citim că înființarea satului este în strânsă legătură  cu migrația sârbilor sub comanda lui Arenije Čarnojević între  anii 1690 și 1700. Totuși,  migrația  nu s-a petrecut aici, ci pe teritoriul numit  Satul Vechi. Pe harta lui Eugen din anul 1723,  lângă Omolița și Restova,  în partea de est apare  și localitatea Srebren. Potrivit unor izvoare,  în perioada 1739 – 1742 în Omolița au venit familii  refugiate din Turcia. După înființarea frontierei miltare în Banat, în anul 1765 au fost colonizați germani și, într-un număr mare, francezi. Deja în anul 1772 toate familiile germane s-au mutat din Satul Vechi pe malul  stâng al râului Ponjavica și au înființat noua localitate  Omolița. Cauzele strămutării au fost inundațiile, umiditatea și aerul poluat. Mai mult decât atât, solul de cealaltă parte a râului a fost de calitate mai bună.

În anul 1775,  o mare inundație a despărțit în definitiv Satul Vechi. La  comanda  Alianței de Război din Viena,  sârbii au fost nevoiți să se mute în Omolița. Aceștia și-au înființat propriul cartier numit Zlatica, care există și astăzi.

Localnicii au dus o  viață grea. Au trăit în căsuțe din pământ acoperite cu trestie și fân. Solul a fost afectat de inundații.  Populații s-a luptat, pe de o parte, cu natura, iar pe de altă parte cu turcii.

În anul 1776 a avut loc o nouă colonizare a germanilor și a unui număr mai mare de   familii sârbe și croate din Lika. În partea germană a Omoliței s-au stabilit croații, iar acest cartier a fost numit  „teritoriul croat”.

Numărul locuitorilor a crescut odată cu venirea românilor din Ardeal și din Satu-Nou. Aceștia s-au stabilit într-o parte a drumului spre Banatski Brestovac, cunoscut cu numele ,,teritoriul românesc”.

După anul 1813 la Omolița s-au refugiat familii din Serbia. Cu asta s-a  încheiat marea migrație în sat.  Cauzele migrațiilor sunt istorice (în cazul sârbilor veniți din Turcia) și economice (raportat la sârbii și croații din Croația și la germanii  de pe teritoriile nemțești).

Dezvoltarea rurală din ziua de azi

        Odată emigrarea germanilor după cel de-al Doilea Război Mondial,  la Omolița au fost posibile noi colonizări. A venit populație din Podrinje, Kolubara, Tamnava și Mačva. Imigranții s-au adaptat rapid pentru în localitățile pe care le-au părăsit s-a ocupat tot cu agricultura. Au cultivat grâu, porumb, fructe și legume.

Liviu BULIC

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 47 din 25 noiembrie 2017