CĂRȚILE POȘTALE, MARTORI FIDELI AI TIMPULUI

Încet, cărțile poștale sau vederile își pierd însemnătatea pe care au avut-o vreme de peste un secol. Le-au înlocuit ilustrațiile digitale de pe rețelele de socializare al căror avantaje este rapiditatea distribuției.

Cărțile poștale au apărut prin anii 60 ai secolului XIX. Imperiul Austro-Ungar, dar și alte țări, au pretins că ar fi inventat aceaste ,,minuni” ale timpurilor vechi.

La scurt timp după ce au început să circule prin Europa Occidentală, cărțile poștale au apărut și la Panciova. Au devenit o parte din istoria zbuciumată a orașului. În vederile păstrate la Arhiva de Istorie din Panciova sunt reproduse momente din viața de zi cu zi. Ele vorbesc despre oameni, fapte, îndeletniciri și prezintă generațiilor de astăzi partea luminoasă a vieții.

Pentru a ilustra acest text am ales câteva cărți poștale care ilustreză într-un mod fascinant trecerea timpului, ale cărui frânturi astăzi le transmitem mai rapid utilizând tehnica modernă.

În urmă cu 90 de ani, nu a fost ușor să imortalizezi clipa.

Lumina a ajuns și la Panciova

Imaginea alăturată ce datează din prin anul 1880 atestă faptul că vederile sunt martori ai timpului. În secolul XIX, oraș de la gura de vărsare a râului Timiș în Dunăre nu a fost iluminat stradal. Pe alocuri, au început să apară felinare cu petrol. În 1898, Panciova a devenit primul oraş din Banatul sârbesc iluminat cu gaz aerian. Până atunci, bezna de pe străzi era de nepătruns. Doar razele lunii, atunci când nu erau ascunsă printre nori, au luminat calea drumeţilor. În casele oamenilor de rând, lumânarea a fost nelipsită. Odăile boierilor înstăriţi erau luminate cât se putea de bine, dar tot lumânările erau baza. După lăsarea serii, panciovenii se îndreptau spre casele lor. Cinau și cum nu prea mai aveau ce face după ce întunericul se lăsa peste oraș, se duceau la culcare. Doar boierimea a petrecut până noptea târziu. Porțile celor înstăriți erau luminate cu cu torțe sau felinare cu petrol.

Odată cu introducerea iluminatului public a apărut lampagiii. În timpul zilei, aceștia mergeau cu scara de la un stâlp la altul, ștergeau felinarele, curățau lămpile și potriveau fitilul cu foarfeca. Serile, au aprins fiecare lampă. Unele nu ardeau din cauza gazului de proastă calitate. Altele, în grabă, erau uitate, neaprinse.

În vremea apariției acestei cărți poștale la Panciova a funcționat o uzină de gaze. Producția anuală de gaze a fost de cca 500.000 de metri cubi, iar în oraș au existat 318 de lămpi moderne la gaz. Astăzi, o sută de ani mai târziu, o lampă la gaz din acea vreme nu mai poate fi găsită nici măcar în colecțiile Muzeului.

Trecerea timpului

La sfârșitul secolului al XIX-a, schimbul de cărți poștale, prin corespondența cu persoane din alte orașe, a devenit un hobby al tinerilor europeni din familii înstărite. Milica Davidović, elevă la Liceul Superior din Panciova, a fost un mare colecționar de cărți poștale. În anul 1898, Milica i-a trimis prietenei sale Ema din Bratislava o vedere din oraș, cu rugămintea ca și ea să procedeze întocmai. Cartea poștală a parcurs distanța dintre Panciova și Bratislava în numai patru zile, un fapt atestat de sigilii. Imaginea a fost realizată din fața casei lui Spirta, unde s-au aflat redacția și administrația săptămânalului ,,Pančevac”. În partea stângă a clădirii monumentale din imagine, s-a aflat tipografia fraților Kamenko și Pavle Jovanović. Începând din data de 29 noiembrie 1870, aci s-a tipărit ziarul ,,Pančevac”. Datorită acestei tipografii, publicația a început să apară de trei ori pe săptămână (în zilele de miercuri, vineri și duminică). Tipografia fraților Jovanović a fost prima unde s-a tipărit, la acea vreme, cărți și ziare sârbești în întregul Banat.

Valentin MIC

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 44 in 4 noiembrie 2017