CETATEA DEVEI

Parcurgând calea spre Cluj, vreme de 6 ani am folosit prilejul să vizitez și să admir tot ceea mi se afla în cale: mănăstiri, biserici, muzee, biblioteci, ateliere de meșteșugărit, crame, restaurante și, nu în ultimul rând, cetăți și fortificații care s-au păstrat până în zilele noastre. Cu siguranță că Cetatea din Alba-Iulia, după importanța ei pentru istoria neamului românesc, în Anul Centenarului Marii Uniri se situează pe primul loc. După măreție, tot pe primul loc între cetățile medievale din România se află Cetatea Devei.

Cetatea Devei este considerată una dintre cele mai importante fortificaţii medievale din Transilvania. A fost stăpânită de voievozi, principi, conți şi ducese. A fost dată în dar, vândută sau bombardată. Fiecare a lăsat ceva în urma lui: un zid de apărare, o încăpere, o sală de banchete sau un etaj întreg. Toți și-au dorit ca cetatea să nu fie utilizată doar pentru apărare şi întâlniri ocazionale, ci să servească drept locuinţă.

Ruine care vorbesc
Astăzi, ruinele Cetățenii Devei sunt vizibile de la depărtare, datorită poziţiei strategice pe care o ocupă în vârful dealului ce domină Valea Mureşului şi principala arteră de legătură a României cu centrul şi vestul Europei. Cetatea a fost ridicată în secolul al XIII-lea, dar urmele de locuire sunt mult mai vechi: există descoperiri care datează din Neolitic sau Epoca Bronzului. Prima menţiune documentară care face referire la Cetatea Devei datează din anul 1269.
Legendele cu zâne şi fete cu părul de aur, neapărat surori, care au stăpânit cele mai frumoase locuri din judeţul Hunedoara, nu au ocolit nici Cetatea Devei. Asta s-a întâmplat în vremuri demult apuse. Iarna, la gura sobei, bunicii le-au povestit nepoților faptele lor.
Dacii au avut aici fortificaţii de apărare şi un punct de observaţie de unde puteau cuprinde cu privirea Valea Mureşului, o parte din Valea Streiului şi Ţinutul Pădurenilor.
Cuceritorii romani au intuit potenţialul şi au întărit fortificaţiile din vârful Dealului Cetăţii. Nu e de mirare, pentru că drumul comercial care făcea legătura cu restul imperiului, numit şi Drumul sării, trecea chiar pe la poalele dealului. Bazinul Mureşului a cunoscut în epocă o maximă prosperitate economică.

Valentin MIC
Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ”Libertatea”, nr. 31 din 04 august 2018