DEX: PATRIÓT, –Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot.

patrioţi

M-am întrebat, deunăzi, dacă am putea introduce în DEX un cuvânt inexistent, derivat din patrioţi. M-am gândit şi la efectul ce l-ar produce, etimologic vorbind, asupra persoanelor cărora le-am putea atribui acest adjectiv. Adică pe cel inventat, şi dacă nu cumva aceştia ar riposta altcumva decât ne-am imagina noi, adică polemic. La un moment dat m-am gândit că am putea să şi-l oficializăm, fiindcă realitatea ne permite lucru acesta.

Dar mai întâi trebuie avute în vedere câteva explicaţii, de ce am propune şi am susţine o astfel de inepţie? Răspunsul nu e greu de bănuit.

În ultima vreme în spaţiile în care se vorbeşte limba română au apărut pe lângă patrioţii autentici, adevăraţii eroi ai istoriei, nişte pungaşi sadea care se erijează în patrioţi. Şi în numele acestei calităţi sau, să-i spunem mai curând virtuţi, ei se comportă tocmai pe dos, devin cameleoni. Am spune lupi, dar lupii nu-şi schimbă năravul. În ceea ce priveşte dragostea lor faţă de ceva anume este falsă. Aşa a procedat, dacă vă amintiţi şi ,,Manea slutul şi urâtul” cu Toma Alimoş, când cu o mână i-a întins plosca cu apă săşi potolească haiducul setea, iar cu celălaltă a scos hangerul şi i-a vărsat maţele.

Cuvântul ales să-l înlocuiască pe cel pus în titlu este: patri(h)oţi. Da, patrioţi! El mi-a fost inspirit, vă mărturisesc, de cei câţiva funcţionari existenţi efemer în comisiile de evaluare a proiectelor finanţate de Ministerul Românilor de Pretutindeni. De ce sunt aceştia, la urma urmei: hoţi? O să aflăm ceva mai încolo. Acum trebuie să ne exprimăm doar nemulţumirea pentru că cineva transformă strategia de renaştere a identităţii naţionale a românilor din Serbia, într-o metodă de selecţie, chipurile, a persoanelor fidele unei politici de deznaţionalizare sau gata să trădeze interesele ţării în care trăiesc. Eminescu al nostru avea o vorbă: ,,Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară”.

Ar fi mult de comentat înţelepciunea acestor vorbe, dar ne vom rezuma să le aducem în actualitate şi să ne justificăm revolta că, în ultimele decenii, pretutindeni au apărut foarte mulţi patrihoţi.

Prof. dr. Florian COPCEA

Articolul integral îl puteţi citi în numărul 5 din 3 februarie 2018