secularism şi patroni spirituali
În vremurile în care trăim, dar şi în Constituţia Serbiei, tendinţa de a considera viaţa umană în afara implicaţiilor religioase este de netăgăduit. Însă, doar din aspect declaratativ.

secularism şi patroni spirituali

Constituţia prevede, legile stabilesc, dar atunci când la capitolul sancţiuni nu scrie nimic despre urmările nerespectării acestor prevederi ale cadrului legislativ, fiecare face ce vrea. Preşedintele Serbiei se stresează de unele declaraţii venite din partea clerului, iar arhirereii îşi permit ca şi ei, la rândul lor, cel puţin declarativ, să se implice în viaţa politică şi administrativă a statului, lăsând uneori în plan secund activitatea duhovnicească. Pe de altă parte, instituţiile statului, care prin Constituţie este adept al secularismului, îşi slăvesc patronii spirituali şi sărbătoresc în cadrul acestora diferite evenimente cu caracter religios.

 

Recent, toată suflarea din ţara noastră l-a sărbătorit pe Sf. Sava, patronul spiritual al şcolilor din ţara în care biserica nu are nicio legătură cu statul, dar instituţiile statului au patroni spirituali. Este o situaţie complexă pentru că unii ierarhi ai bisericii au adus contribuţii semnificative activităţilor educaţionale de-a lungul istoriei. Rastko Nemanjić a fost unul dintre aceştia, însă trebuie luat în considerare că de atunci şi până acum am avut parte de multe tranziţii şi transformări. În primul rând, Serbia zilelor noastre este o ţară multiculturală şi multiconfesională. Rasto Nemanjić poate fi pentru toţi o personalitate importantă atunci când suntem la capitolul educaţie, însă el, canonizat de Biserica Ortodoxă Sârbă, devine sfânt al ordocşilor sârbi, iar pentru celelalte confesiuni este doar una din cele mai importante personalităţi care a contribuit la alfabetizarea şi educarea populaţiei balcanice.

Mircea Lelea

Articolul integral îl puteţi citi în  numărul 5 din 3 februarie 2018