Lazăr P. Mălaimare, ,,Destinul verii” (II), Panciova, Editura ,,Libertatea”, 2017

Lazăr P. Mălaimare - Destinul verii

Anul acesta se împlinesc 39 de ani de când  Lazăr P. Mălaimare a debutat cu volumului de poezii ,,Destinul verii”. Aceasta s-a întâmplat în 1979, iar spre sfârşitul anului trecut poetul de Satu-Nou a revenit cu o colecţie de versuri omonimă, într-o nouă ediţie. ,,Ultima parte a cărţii ,,Destinul verii” putea să fie o carte nouă, dar nu am vrut să fie aşa. Ca să fii autentic, într-adevăr trebuie să vii cu ceva nou. Această carte cuprinde  poezii din primul volum şi încă una nouă.  Nu am publicat nimic între timp pentru că nu am vrut să mă repet. De altfel, nici nu e o vreme pentru poezie”. Astfel şi-a motiva poetul absenţa într-un interviu acordat săptămânalului ,,Libertatea”, în vara anului trecut.

Fie o vreme prielnică pentru poezie sau nu, destinul poetic al lui Lazăr P. Mălaimare continuă. Tema centrală a poeziei sale este cea a satului bănăţean, fapt care îl apropie de tradiţionalişti.  În majoritatea poeziilor satul apare solitar,  cu atmosferă apăsătoare: ,,Soarele apare / prin şosele reci de sat / pe-a cerului privire / şi-n vântul ce –a plecat / să-nveşmânte câmpul. Prin prisma timpului, ,,la răscrucea timpului fierbinte”, ochiul nostalgicului, cu ,,privire arămie toamna” receptează ,,casele şi duzii bătrâni”, ,,răzvoarele grădinilor”, ,,praful drumului de şes”, ,,fluturii care nu mai zboară”, ,,albinele care s-au certat la răzvoarele de grădini cu spini”.

Totuşi, recuperează imaginile în tablouri care trezesc, deopotrivă, simţul vizual, cel tactil şi cel olfactiv: ,,Există pretutundeni ciripit/ pestriţ de mierlă // Totul e miros de ţărână / şi-n borzi se stinge-ncet / setea grânelor visătoare / mireasma blândă de şes / prin care merg şi-am mers / se văd tălăngile de oi / şi-n cuiburi vechi / noi pui de ciocârlie”. Sau: ,,La noi răsare mireasma porumbului / grânarele-s răscoapte / pe marginea câmpiei // Sunt zorile de sat din acest Banat / cu fire de porumb şi lanuri de grâne / în mişcarea lentă”.

Lazăr P. Mălaimare scrie sub o puternică impresie a momentului. Pentru abilitatea de a crea tablouri în versuri, Radu Flora l-a comparat cu pictorii impresionişti francezi: ,,Lazăr P. Mălaimare, ca poet, este un adevărat peisagist impresionist, care se joacă cu penelul poetic uşor. Aidoma pictorilor impresionişti, unui Gaugain sau Cezanne: tăcerea care rupe malurile, jocul fugar al clipelor, străzori senine care se reflectează pe o faţa sa o vedenie pe ţărm. Un joc extraordinar de umbre şi lumină, penumbre şi străluminări mate”.

Marina ANCAIŢAN

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea”, nr. 7 din 17 februarie 2018