Cofinanțarea conținuturilor media de interes public a început în martie 2015.

Intenția a fost ca presa întreagă să fie tratată în mod egal și să aplice în condiții egale pentru mijloace alocate cu această menire.
Oricât de dificilă ar fi în teorie și în practică definirea precisă a expresiei de interes public în domeniul informării, este acceptabilă definiția după care este vorba despre conținuturi care au în vizor evenimente, procese și fenomene importante pentru cetățeni, pentru ca ei, pe baza acestor informații, să poată lua hotărâri care le vor îmbunătăți calitatea vieții. Reprezentanții organizațiilor relevente de jurnalism și media trebuia să decidă cine și câți bani va primi pe baza proiectelor depuse.
Ideea ca presa, jurnaliștii și informarea promptă să fie scutiți câtuși de puțin de prăbușirea deplină a fost bine gândită, chiar și lăudată de către organizațiile internaționale de jurnalism care au anunțat încă de pe atunci că vor urmări cu atenție evoluția situației în Serbia, în primul rând, cu scopul ca, eventual, soluții similare să se aplice ulterior și în alte țări.
Dar, așa cum de obicei se întâmplă la noi, totul a luat o turnură inversă, iar politicienii locali și magnații au abuzat pe deplin de această idee. Mai mult decât atât, și-au dat seama cum pot folosi la maxim toate găurile care există în soluțiile legislative propuse, în primul rând pentru ca ei înșiși să se îmbogățească, iar în al doilea rând pentru a deține un control deplin asupra presei.

Žarko BOGOSAVLJEVIĆ

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 50 din 16 decembrie 2017