românilor...

Cel mai avizat interpret al ideii naționale în anii ’60 a fost Alexandru Mocioni, mai ales prin discursurile rostite în parlamentul Ungariei. Pentru Mocioni, ideea națională era nouă în gândirea politică modernă, consecință a Revoluției franceze, manifestată concret prin mișcările de naționalitate, care se manifestau ca un fenomen în Europa secolului al XIX-lea. Toate acestea ilustrau o idee generală, „asigurarea existenței și dezvoltării individualității naționale”, năzuința popoarelor spre egala îndreptățire, spre independență. Conceptul nou pe care îl valorizează Al. Mocioni în teoria despre națiune a fost conștiința de sine a națiunii, prin care a consolidat filonul voluntarist din doctrina românească.

Pentru Al. Mocioni conștiința de sine a națiunii era reflexul factorilor de cultură, era un element spiritual. Constituționalismul și democrația asigurau cadrul propice de manifestare a ideii naționale. În ultimă instanță, spunea el, ideea națională era reflexul ideii democrației, existând un raport de condiționare între acestea. Pentru gânditorul bănățean, „condiția primordială, premergătoare a democrației, e tocmai ideea națională”.

În concepția lui Al. Mocioni, națiunea se justifică nu ca un scop în sine, ci ca o participare la progresul genului uman, deoarece „fiecare națiune este ca și un organ firesc al genului omenesch. Mocioni proclama drept rațiune ultimă a libertății individuale și a drepturilor naturale dezvoltarea omului și prin aceasta „mediat a genului omenesc”. Ideea națională nu era altceva, susținea Mocioni, „decât aplicarea acestei teorii despre drepturile neprescriptibile la singuraticele națiuni”.

Nicolae BOCŞAN

Articolul îl puteţi citi integral în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 27 din 7 iulie  2018