A vorbi despre preoție este un lucru frumos, dar și greu. Greu, pentru că ne apropie de o taină care unește cerul cu pământul; frumos, pentru că vine de la Dumnezeu.

Frumusețea preoției vine de la întemeietorul ei, Dumnezeul cerului şi al pământului, Cel care a rânduit așezarea unor persoane alese ca mijlocitori între El și enoriașii săi.
,,Preoția nu e o meserie. E un act de daruire, o vocație, chemare, un instinct al unui om, cu care omul, dacă se naște, trebuie și să moară cu ea”, afirmă interlocutorul nostru, preotul iconom-stavrofor Aurel Străin, paroh al Bisericii Ortodoxe Române din Coștei.
L-am rugat să ne prezinte câteva date biografice. ,,M-am născut la Coștei, pe data de 12 iulie 1961, din părinți țărani Iosif și Gheorghina. Am abslovit școala generală în satul natal, liceul din Vârșeț, iar după liceu am dat un examen de primire la Seminarul Teologic din Caransebeș. Aci am terminat trei ani. Pentru că nu au avut locuri speciale cum au cerut autoritățile, am fost transferați la Mănăstirea Neamț, unde am făcut încă doi ani. După absolvirea Seminarului Teologic, trebuia să-mi fac stagiul militar. În anul 1985 m-am căsătorit și am primit parohia din Ecica.
În cursul anilor, lucrurile s-au schimbat. Părintele Virgil, cel care funcționa ca preot la Coștei, s-a îmbolnăvit. Din partea mirenilor din Coștei am primit un aviz, o chemare să vin în localitatea mea. În 1991 am venit la Coștei și de atunci servesc în parohia din satul meu natal. Pe parcurs am servit în parohiile Sărcia, Iancaid, Torac, Mărghita, Vârșeț; aşadar, în toate parohiile din cuprinsul fostului vicariat unde a fost nevoie de preot.
Am crescut într-o parohie de creștini. Bunicul, tata, dar și ceilalți membri ai familiei au merg în mod regulat la biserică. Pe parcurs, instinctul de buni creștini a trecut și pe asupra noastră, a copiilor. Atât eu, cât și fratele, iar apoi fiul și fiica mea, am frecventat cu regularitate biserica. În acele timpuri turbulente, când comuniștii au forțat lumea să nu mergă la biserică, acest instinct a prins rădăcini și mai puternice în mine. La îndemnul bunicului, am venit la vicariat (părintele protopop Uroš a fost vicar), am cerut binecuvântarea şi mi s-a dat voie să merg la Seminarul Teologic. Astfel, am dat examenul de admitere și am început Seminarul.
Mariana STRATULAT
Articolul integral în săptămânalul Libertatea nr. 18 din 6 mai 2017