La orele de matematică am învăţat că dubla negație anulează negația, că minus cu minus fac plus. Privind în retrovizorul retrovizorului, noi, de fapt, privim înainte. Nici nu avem nevoie de acesta. Este un fel de a ne scărpina cu degetele mâinii drepte în partea stângă a capului. Să nu ne stresăm prea mult, pentru că această metodă se folosește mult prea des în spaţiul balcanic, în mai multe domenii.
În pragul unui nou an, răsfoim paginile anului pe care îl lăsăm în urmă şi constatăm că a fost un an bun pentru cei care caută nodul în papură. Aceştia reuşesc să îşi desfăşoare activitatea fără prea mult chin. La începutul anului 2017 am aflat că păsărilor le place în Serbia. Un struţ a trecut ilegal graniţa româno-sârbă de la Lunga la Nakovo. Sărmana pasăre probabil că s-a ales cu dosar penal tocmai în anul păsărilor sau, mai precis, în anul ,,Cocoşului de foc” după horoscopul chinezesc.
După implicarea struţului în proiecte transfrontaliere, a mai plecat un tren din gară, dar nu ştim când mai pleacă iară. Trenul-biserică s-a oprit la doar câteva ore după ce a pornit la drum. Acesta a fost stopat tocmai de prim-ministrul atotputernic de la vremea respectivă, care se pare că s-a ocupat şi de mersul trenurilor. De fapt, toate treburile în ţară se desfășoară la fel ca mersul trenurilor, mereu cu întârzâieri şi amânări. În acelaşi timp, românii au marcat Ziua Culturii Naţionale, probabil cu gândul la Vasile Militaru şi versurile sale: „Și cu cât mă duce gândul /Peste vremuri înapoi, /Tot mai sfântă văd icoana/ Unui car cu patru boi”. Carul, tras de boi, ca mijloc de transport, reprezintă siguranţă maximă, viteză satisfăcătoare (în comparaţie cu trenurile de la noi) şi sosirea la destinaţia garantată tot de boi.
În Serbia, în anul 2017, implicarea cetățenilor în procesele din societate și în demersurile prin care s-a urmărit adoptarea hotărârilor de interes public s-a rezumat doar la bârfă, la discuții de cârciumă în care oamenii vorbesc despre politică într-un stil extrem de original. În acest an, capilarele organismului uman nu au fost atât de des pomenite pe cât au fost voturile capilare. Acestea nu sunt o noutate, însă dacă lucraţi pentru stat într-o oarecare măsură aţi fost obligaţi să plătiţi acest tribut, să faceţi evidenţa rudeniilor şi a prieteniilor care vă dau votul capilar, chiar dacă acesta nu înseamnă chiar nimic. Lumea s-a cam săturat de politică și de partide. Dar, să vezi ghinion, partidele se pare că și-au dat seama de acest lucru și creează strategii ca să rămână la putere. Din nou au fost alegeri. Pentru că pâinea lipseşte din unele case, circul a fost omniprezent în plenul adunării republicane, pe micile ecrane, pe stradă, în instituţii, în presă etc.

Mircea LELEA

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr.52-1 din 30 decembrie 2017 – 6 ianuarie 2018