În evoluția sa filogenetică porumbul, ca orice altă plantă, și-a însușit în bagajul său genetic condițiile de mediu în care s-a dezvoltat, motiv pentru care este greu să-l obligi să crească în alte condiții, deși are un grad de plasticitate destul de mare.

Schimbările climatice apărute în ultima perioadă îi obligă totuși pe cultivatori să găsească metodele și mijloacele necesare pentru a strecura cultura porumbului printre etapele de secetă și arșiță care au devenit tot mai frecvente.

În procesul de ameliorare a porumbului s-au creat hibrizi de la cei extratimpurii, cu perioada de vegetație de 90-100 zile și constanta termică 900-1.000°C, până la cei foarte tardivi cu perioada de vegetație 150-160 zile și constanta termică de 1.500-1.750°C. În funcție de zona de cultură se vor folosi hibrizii cei mai corespunzători condițiilor din zona respectivă.

Prin epoca de semănat se pot realiza unele adaptări atât la condițiile din zonă cât și la evoluția secetei și arșiței. Însă, semănatul prea timpuriu, determină întârzierea răsăririi porumbului, cu consecințe în îmburuienarea terenului. În acest caz este obligatorie tratarea semințelor cu insecto­fungicide pentru a rezista o perioadă mai mare în sol.

Oscilațiile mai mari de temperatură între zi și noapte în primele faze de vegetație întârzie întrucâtva vegetația, dar își revine ușor; mai grave sunt temperaturile sub minus 4°C care îl distrug.

 

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 7 aprilie