Dirijor, profesor, muzician, solist, interpret la vioară, mr. Roman Bugar reuşeşte să fie cel mai bun în ceea ce face. Prin ambiţie, talent, multă muncă şi dăruire reuşeşte să devină model tuturor colegilor și colaboratorilor care îl urmăresc. Din anul 2015, la vârsta de doar 30 de ani se află la poziția de director al Orchestrei Simfonice Voivodinene. A acceptat să ne vorbească despre proiectele realizate, dificultatea misiunii pe care și-a asumat-o, ocazia și fericită oportunitate de a conduce prestigioasa instituție culturală, Orchestra de Muzică Populară a Românilor din Voivodina, Filarmonica Zrenianineană, dar și despre colaborarea cu numeroase orchestre și muzicieni din țară și străinătate.

Cum ați găsit Filarmonica Voivodineană atunci când a început mandatul dvs.? Ce ați hotărât să pastrăți din tendințele vechi ale conducerii? Ce ați schimbat? Cum a fost întâlnirea dvs. cu această instituție?

– Orchestra Simfonică Voivodineană, care la început s-a numit ,,Vojvođanski simfoničari”, a fost înființată de Berislav Skenderović în anul 2001, având statut de asociație civică sau ONG. A funcționat timp de zece ani. În 2011 lui Berislav Skenderović i s-a oferit să instituționalizeze acestă orchestră, care să fie finanțată din bugetul provincial, respectiv de Secretariatul Provincial pentru Cultură, Informarea Publică și Relațiile cu Comunitățile Confesionale. În primul an, pe bază de proiecte au fost planificate șapte concerte anual. Eu am fost membru violonist din 2006. Am cântat până în 2015, când maestrul Berislav a fost nevoit să intre în pensie, expirându-i mandatul de director. Nu am concurat la acest post. Am ajuns la Orchestra Simfonică Voivodineană ca urmare a unui concurs fericit de împrejurări, după un apel telefonic. Mi-a fost oferit locul de frunte al acestei prestigioase instituții pe o perioadă de un an. Mai explicit, nu am făcut absolut nimic ca să ajung într-o poziție atât de onorantă. S-a auzit de mine că după 60 de ani am reînființat Filarmonica Zrenianineană. Am acceptat și am început să lucrez. Am avut parte de împrejurări nefavorabile, pentru că deja din prima lună a fost micșorat bugetul cu 30 procente la toate instituțiile finanțate de provincie. Tocmai de aceea, cel care ajunge pe scaunul de director are obligații imperative față de instituție dar, în aceeași măsură, și față de cultură, muzicieni, colegi, repertoriu, proiecte…. Prioritățile absolute ale conducătorului instituției trebuie să fie interesele muzicienilor, prestigiul și valoarea actului lor artistic. Probabil că au fost și îndoieli în legătură cu posibilitatea de a mă lupta cu responsabilitățile impuse de situația delicată din acel moment, deoarece am preluat Orchestra Simfonică în august, iar sezonul a început în octombrie. Cu un buget pe jumătate cheltuit și cu restul scăzut cu 30 la sută, aveam la dispoziție doar 20 de procente pentru realizarea concertelor planificate pentru octombrie, noiembrie și decembrie. Am considerat încă de la început că sunt în măsură să ofer soluții pentru a se depăși criza, având îndrăzneala să gestionez un nou mod de abordare a problemelor apărute. Practic, eu și colegii am mers spre public. Ne-am dedicat iubitorilor de muzică, ,,am ieșit în stradă”, am cântat și am încercat prin încasările din vânzările biletelor să recuperăm fondurile financiare diminuate, relizând un succes redutabil. Primul concert, susținut alături de Corul Mixt Voivodinean, a umplut până la refuz Sinagoga din Novi Sad, în ciuda prețului relativ mare de intrare și fost plătit din biletele vândute. A urmat cel de-al doilea concert foarte reușit cu Robert Lakatosh și Filip Grindberg din S.U.A., care au venit la Novi Sad datorită prieteniei cu mine. Până la finele anului am mai susținut un concert alături de solista Antonia Benet, fiica cunoscutului cântăreț Toni Benet. Am realizat toate proiectele planificate. Am fost conștient de toate astea și am înțeles dificultatea misiunii pe care mi-am asumat-o. Acum, după câțiva ani, pot spune acel concurs de împrejurări, pentru instituție, a fost o mare ocazie și o fericită oportunitate pentru mine…

Un început foarte de reușit în fruntea prestigioasei instituții, apreciat deopotrivă de muzicieni și de fondatorii Orchestrei Simfonice Voivodinene. Am mai auzit, în acest univers artistic, că aveți o misiune foarte grea, aceea de a păstra nivelul acestei orchestre, pentru că vă fac concurență alte formații de acest gen. Care este strategia dumneavoastră pentru ca Filarmonica să străluceasca în continuare, iar dvs să demonstrați că sunteți un manager eficient?

Datorită celor realizate am obținut încrederea colegilor, care au apreciat și m-au sprijinit foarte mult. Având mai târziu și un sezon de calitate în fruntea instituției, numeroase apariții reușite pe scenă și proiecte realizate, am candidat pentru mandatul de patru ani. Au fost încă doi contracandidați, dirijori cunoscuți, s-a schimbat Guvernul Voivodinei, structura politică în provincie, dar ideile și planurile mele au fost agreate de fondatori. Menționez că nu sunt membru al vreunui partid politic, doar cred că cu atentie toate acestea, am considerat ca echilibrul meu, realizarea strategiei propuse, a proiectelor, performanțele profesionale dovedite în perioada anterioară, a fost măsura să fie recunoscută de fondatori, care mi-a încredințat poziția de director pentru următorii patru ani. Referindu-mă la întrebarea dumneavostră, pot să vă mărturisesc că am un noroc foarte mare, deoarece nu avem mulți salariați în orchestră, doar trei – director, PR manager și manager financiar. Toți muzicienii sunt angajați prin contract de prestări servicii, norocul meu fiind că dacă nu-mi place cum cântă îi dau afară. La început credeau că a venit un director tânăr și nu îndăznește să disponibiliezeze pe nimeni, însă eu am arătat anterior la Orchestra C.N.M.N.R.S., la corul din Ecica. Am avut curajul să fac acest lucru. Am redus numărul membrilor orchestrei și al muzicienilor din Belgrad. Toți ei știu că în cazul în care nu au prestații bune la concerte, pe scenă, la proiectul viitor nu vor mai fi chemați în orchestră. Este un model european. Nimeni nu este angajat pe timp nelimitat. Doar de prestațiile fiecărui membru al orchestrei depinde angajamentul lui în cadrul acesteia. Acest lucru se întâmplă în diverse domenii, de la educație până la cultură. Mă refer și la profesorii de vioară, cântăreți de operă, balerine, care sunt primadone sau primabalerine, dar care pe parcursul carierei nu mai ating performanțele dorite, valorile artistice, culturale, educaționale sau științifice. Or, vrei să ai o orchestră foarte bună, cu un concertmaestru și muzicieni valoroși, dar este obligatoriu pentru artist să înțeleagă că trebuie să se consacre exclusiv artei. Referindu-mă la profesorii de vioară, unii dintre ei după zece ani își pierd elanul și ambiția de a lucra temenic cu instrumentiștii talentați. Ei sunt angajați pe timp nelimitat până la pensie și nimeni nu le poate face nimic. La artiști, instrumentiști consacrați, concurența este mare și este necesar să-ți menții preformanțele constant, să participi la audiții, preselecții, să te documentezi și să exersezi în mod constant, să poți ține pasul cu trendurile contemporane moderne.

Dan MATA

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 45 din 11 noiembrie 2017