Iată-ne în pragul unui nou Crăciun, un moment solemn al anului. Indiferent cât de importantă sau nu este credinţa în viaţa fiecăruia dintre noi, această sărbătoare parcă îi reuneşte pe toţi. Este un motiv de a ne apropia unii de ceilalţi, de a dărui şi de a primi cadouri și urări de bine, de a visa. Nu toată lumea crede în Moş Crăciun. Majoritatea consideră că au depăşit demult momentele în care îl aşteptau pe moşul bun să le aducă daruri. Doar cei curajoşi îşi mai permit să viseze, să aibă dorinţe care poate odată şi odată se vor împlini, care le vor inunda sufletul cu bucurie. 
Poate că nu mai ştim să sărbătorim Crăciunul în spiritul pur şi nealterat al credinţei şi al perpetuării tradiţiilor din străbuni, însă epoca Crăciunului „comercial” a păstrat în toate aceste sărbători o scânteie din valorile lumii de odinioară: generozitate, compasiune, altruism… Nu pot visa sau crede în Moş Crăciun cei care nu au fost cuminţi, cei care nu se străduiesc să fie ghidaţi în viață de valorile amintite mai sus.
Am pierdut multe în acest an, dar şi în cei care au trecut. Am pierdut oameni dragi nouă care au plecat în veşnicie, am pierdut frânturi din identitatea noastră naţională, locală şi chiar personală. Ne-am pierdut demnitatea în goana după glorie şi alte bunuri materiale efemere, dar visurile şi copilul care a refuzat să se maturizeze și a rămas captat adânc în sufletele noastre ne vor fi călăuzele în perioada sfintelor sărbători.
Dacă fulgii de nea care s-au pogorât din ceruri, aducând lumină în satele noastre, peste holdele arate şi semănate, au făcut ca în sufletele voastre să încolțească fericirea, fiţi convinşi că sunteţi oameni norocoşi. Doar cei care găsesc calea evadării din lumea trufiei şi a tumultului cotidian şi se întorc în copilărie îl mai pot întâlni pe Moş Crăciun.

Mircea LELEA

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 51 din 23 decembrie 2017