,,El a fost aici și va mai fi,

Când noi vom adormi cuminți sub grâne,

Pământul românesc e tot ce avem

Tot ce am fost, tot ce vom fi și tot ce vom mai rămâne.”

(Inscripție testamentară pe mormântul comun al familiei Filip. Pavel P. Filip, unul dintre cei mai devotați torăceni care au pus piatra de temelie a înfrățirii dintre Torac și Săcălaz. Ani în șir a scos de sub teascul tiparului periodicul ,,Duplex Săcălaz / Torac”)

În Anul Domnului 2017, localitățile înfrățite Săcălazul și Toracul marchează cel mai însemnat eveniment din istoria lor şi anume două secole și jumătate de la strămutarea săcălăzenilor din locul lor de baștină pe muchia râului Bega, unde aveau să întemeieze Toracu Mare. În acest context, ne-am propus să venim cu date istorice despre porțiunea de pământ românesc care poate fi numită simbolic ,,străjerul locului unde istoria a despărțit Banatul”, cât și să alcătuim o posibilă carte de vizită a acestei localități, care constituie unul dintre cele mai vestice puncte ale României.

În a serialul istoric ,,Strămutarea românilor săcălăzeni”, colegul nostru Ghiță Blejușcă de la ,,Foaia Săcălazului” scrie: ,,Suntem în anul în care se împlinesc 250 de ani de când românii din Săcălaz (de peste trei secole și jumătate) au plecat spre apus, acolo unde hotărâseră mai marii Imperiului Austriac. Am considerat că este impetuos necesar de a aduce la cunoștință generaților actuale evenimentele, împrejurările, condițiile și faptele petrecute atunci”.

 

Aspect de la ruga satului

Ionel MIAT

Articol integral în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 26 din 1 iulie 2017