Problemele sociale nu sunt nimic nou și surprinzător. Totuși, când afli că în secolul XXI trăiesc oameni, indiferent de naționalitatea lor, peste a căror copii noaptea se plimbă șobolanii, iar ziua începe cu nedumerirea dacă vor reuși să găsească în coșul de gunoi o bucată de pâine, nu poți rămâne indiferent.

Stevica și Mara Andrici din Sân-Mihai au gustat din toată amărăciunea iadului de pe pământ în urmă cu trei ani, când niște rude i-au jefuit, i-au bătut și le-au incendiat casa. După cum afirmă Stevica, nimeni nu a fost pedepsit pentru fapta comisă.

Înainte de această întâmplare, au dus o viață modestă, dar împlinită cu bunurile pe care le-au câștigat. Au ajuns în stradă, fără susținerea instituțiilor abilitate.

După ce au stat o iarnă într-un șopron, în condiții improprii, au primit de la localnici cărămidă și material de construcție. La marginea satului au ridicat un adăpost improvizat, care nu poate fi numit casă. De atunci, cei 11 membri ai familiei Andrici, între care șapte copii minori, trăiesc în speranța că o instituție națională, provincială sau comunală le va ieși în întâmpinare și că le va construi o casă cu condiții elementare de viață.

Stevica spune că mulți le-au promis ajutor și că promisiunile au venit din partea instituțiilor din comună, dar că un pas înainte nu s-a făcut nici după trei ani. Viața fără curent electric și apă potabilă în secolul XXI este mai mult decât josnică pentru un om, spune Stevica.

Bărbatul compară viața familie lui cu viața de câine. Copiii nu au încălțăminte, așa că nu pot merge la școală, afirmă Stevica. Pentru acest lucru a fost amendat. Cum să trimită la școală copiii desculți și înfometați, se întreabă Stevica. De la stat primește asistență socială în valoare de 21.000 dinari. Dacă această sumă se împarte la 11 membri, rezultă că fiecare dintre ei are la dispoziție puțin peste o mie de dinari în fiecare lună. Banii nu ajung nici pentru lapte, iar pâine este un lux pentru familia Andrici, se plânge Stevica.

Copiii sunt cei mai bucuroși atunci când primesc câte un corn sau o bucată de pâine de la localnici.

Valentin MIC

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 42 din 21 octombrie 2017