O temă sensibilă în Serbia este nivelul de trai. Demnitarii ne bombardează cu cifre, procente, majorări, reduceri, succese ale administrației de stat și câte și mai câte.

Poate că mulți dintre noi ar crede că trăim mai bine decât în urmă cu doi sau maximum doi ani și jumătate. Mai ales dacă nu ne-ar plânge prea des portofelul din buzunar, din acel buzunar care pe care îl ținem mereu cu fermoarul închis (dacă acel fermoar nu a rămas blocat din cauza uzurii sau anului de producție).

Statistica nu se înțelege întotdeauna cu viața de zi cu zi. E clar că propagandiștii preferă statistică, în timp ce de cotidian se ocupă doar cei confruntați cu acesta. Chiar dacă nu demult întreaga opinie publică a fost angrenată în problema aeroportului din Niš, nu s-a găsit soluția, pentru că deputații adunării orășenești încă nu au votat împotriva hotărârii ca aeroportul să treacă în proprietatea statului.

Încă o temă rătăcită prin sertare sau sub covorul din instituțiile publice. Cică au apărut proteste noi. Nu, protestele nu au apărut, ele nu sunt ciuperci care apar după ploaie. Protestele s-au iscat. Au prins viață ca urmare a deciziilor care au provocat o serie de probleme în societate și în economia țării.

Deodată, nu doar avioanele sunt problematice din cauza aeroportului pe care vor decola și ateriza, ci și autoturismele care circulă pe căi terestre. Nu știm cum rămâne cu kerosenul, dar la capitolul benzină și motorină treaba nu merge prea bine. Nu pentru că mașinile (care ar fi vrut unii să treacă prin inspecția tehnica de două ori pe an) consumă prea mult combustibil. Ar fi o bucurie pentru bugetul de stat să consume cât mai mult.

Fiecare litru în plus înseamnă accize, TVA și contribuție la mălaiul statului. Rar cine se mai bate la cap cu ecologia și problema consumului unor resurse minerale de care omenirea dispune în cantități limitate. Cam atât despre grija pentru ziua de mâine atunci când se planifică gestionarea banilor publici.

Dacă prețurile s-au majorat, la ce bun vor fi minorele majorări salariale și pensiile a căror creștere, inițial, a fost anunțată pentru toamna acestui an? Am aflat, apoi, că aceasta va fi posibilă în decembrie sau ianuarie. Nu e sigur că va fi în acest an.

Atunci când leafa crește, iar prețurile rămân aceleași sau scad, putem vorbi despre un rezultat. Altfel nu are rost nicio majorare salarială. Mai bine să stea toate pe loc. Vom trăi la fel de bine sau de rău.

Ne-au umit niște șoferi sau cetățeni de rând care s-au organiza t prin intermediul rețelelor de socializare, fără a fi îndrumați sau aduşi de vreun partid politic. Au organizat un protest cu o singură doleanţă: să scadă preţul carburanţilor.

Mircea LELEA

Articolul integral îl puteţi citi în numărul 24 din 16 iunie 2018