Încă de la crearea omului a constatat Dumnezeu că „nu e bine să fie singur” și „i-a făcut femeie”, pentru a forma o unitate pe toată viața în scopul perpetuării neamului omenesc. În felul acesta, Dumnezeu a întemeiat căsătoria și familia ca un legământ natural înscris în însăși firea omului. Reprezentând un consimțământ natural dintre bărbat și femeie spre a se uni pe toată viața, căsătoria stă la baza familiei, care este celula societății omenești.
Când Biserica binecuvintează hotărârea bărbatului și a femeii de a forma o unitate prin căsătorie, nunta sau cununia devine o Sfântă Taină.

După cum ne arată Sfânta Scriptură, căsătoria, nunta sau cununia este un lăsământ natural și divin. A fost adică întemeiată de Dumnezeu încă de la creație, spre a corespunde firii omului, în scopul împlinirii rostului pentru care a fost creat, și anume acela de a „crește, de a se înmulți și de a stăpâni pământul”.
Mântuitorul restabilind firea omenească a binecuvântat nunta sau căsătoria cu prilejul participării Sale la nunta din Cana Galileii și a accentuat cu alt prilej în mod deosebit unitatea (adică legătura dintre un bărbat și o femeie) și indisolubilitatea (adică nedesfacerea ) ei: „Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și ei vor fi amândoi un trup… Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 3-10). Două situații dau totuși posibilitatea repetării căsătoriei: moartea unuia dintre soți și infidelitatea unuia dintre ei. Întărind însă indisolubilitatea căsătoriei, Sfântul Apostol Pavel îi accentuează necesitatea, spunând: „Femeia să nu se despartă de bărbat, iar de se va despărți, să nu se mărite, sau să se împace cu bărbatul său, și nici bărbatul să nu-și lase femeia” (I Cor. 7, 10-11). Atât de trainică devenise în viața Bisericii creștine primare indisolubilitatea căsătoriei, încât chiar după moartea unuia dintre soți, celălalt prefera, și Biserica recomanda și cinstea, după cuvintele Apostolului „să rămână văduv” (I Cor.7,18), în convingerea că nici moartea nu va putea desface unitatea căsătoriei (I Cor. 7,40). Pentru combaterea desfrâului, Apostolul acceptă totuși recăsătorirea „fiindcă mai bine să te căsătorești, decât să arzi…”(I Cor.7,9).

Prot. Emanuel Tăpălagă, Vicar eparhial
Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ”Libertatea”, nr. 14 din 07 aprilie 2018