Taina Mirungerii

Apostolii împartăşeau Duhul Sfant celor botezaţi, prin punerea mâinilor, precum L-au împărtaşit Apostolii Petpostolii Petru şru şi Ioani Ioan celor botezaţi de diaconul Filip în Samaria (Fapte 3, 15-17) şi Apostolul Pavel, celor din Efes (Fapte 19, 6).

Taina MirungeriiÎnvăţătura despre punerea mâinilor stă în Sfânta Scriptură, alături de aceea despre botez (Evr. 6, 2).

Chiar din timpul sfinţilor Apostoli, Taina Mirungerii s-a săvârşit sub două forme : (a) prin punerea mâinilor, care este forma iniţiala (Fapte 8, 15-17 ; 19, 6) şi (b) prin ungerea cu Sfâungerea cu Sfântulntul  Mir, cum reiese din II Cor. 1, 21-22 : „Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre” ; şi din I Ioan 2, 20 şi 27 : „Iar voi ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate… şi ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să va înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, să rămaneţi întru El, aşa cum v-a învăţat”.

Aceste locuri scripturistice, deşi vorbesc despre intărirea interna prin Duhul Sfant, indică şi o ungere externă prin care se împărtăşeşte harul dumnezeiesc. Iar Apostolii, dacă şi-au pus mâinile sau au uns cu untdelemn sfinţit pe cei botezaţi, au făcut aceasta din porunca şi încredinţarea lui Hristos, fiindcă numai Dumnezeu poate lega împărtăşirea harului dumnezeiesc nevăzut, de acte sensibile.

Articolul integral îl puteţi citi în  numărul 6 din 10 februarie 2018