CRONICA COMUNEI PLANDIȘTE

Duminică, 6 mai, a fost sfințită Biserica Ortodoxă Română din Sân-Ianăș. În prezența multor enoriași, Preasfinția Sa Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria și administratorul Episcopiei Dacia Felix, împreună cu un sobor de preoți, a săvârșit sfânta liturghie și sfințirea sfântului lăcaș.
A fost o zi deosebită pentru toți credincioșii români din Sân-Ianăș și pentru părintele paroh Traian Ghilezan, care, cu susținere din partea parohienilor, s-a străduit ca sfântul locaș ortodox român să întreținut, așa cum și merită Casa lui Dumnezeu, stâlpul credinței și al spiritualității pentru multe generații de români.

Parohul Bisericii Ortodoxe Române din Sân-Ianăș, Traian Ghilezan, a spus următoarele:
– Îmi este greu să descriu în cuvinte evenimentul de astăzi. Este o bucurie duhovnicească, o bucurie sufletească. Mulțumim bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit pe noi. Strămoșii noștri, care au zidit biserica, nu au avut ocazie sau posibilități să se bucure de sfințirea ei. Le mulțumim că au zidit-o și că au păstrat-o pentru ca noi, astăzi, să avem unde ne ruga.

Azi, toți creștinii din Sân-Ianăș sunt mulțumiți și bucuroși. Au asitat la un moment unic, întrucât târnosirea bisericii se săvârșește foarte rar, poate chiar o dată pe parcursul existenței unei biserici. Cred că vor păstra în suflet, cât vor fi în viață, evenimentul în sine și sentimentele pe care le-a dat.

Nu mai puține emoții a trăit și părintele vicar Emanuel Tăpălagă, originar din această localitate. În urma evenimentului, preotul a declarat următoarele: ,,A fost o zi frumoasă, petrecută la Sân-Ianăș cu prilejul târnosirii bisericii. Munca și truda înaintașilor noștri de acum 180 de ani au fost răsplătite. Mulțumim Presfințitului părinte Siluan pentru dragostea și purtarea de grijă cu care a venit și a sfințit biserica. Mă bucur de această sfințire ca și fiul acestui sat, pentru că sfântul lăcaș ce a fost sfințit este biserica în care am crescut și am învățat multe.

Aș putea spune că a fost un laborator duhovnicesc al meu. În toate vacanțele și week-endurile, când veneam de la Caransebeș sau de la Timișoara, veneam cu foarte mare drag aici, alături de părintele Trăian de la care am învățat multe și de la care avem de asemena de învățat multe. Revin, de fiecare dată, cu bucurie și drag în această localitate, la casa părintescă și la această biserică a tuturor sâmieșenilor.”

Rodica GRUESCU
Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ”Libertatea”, nr. 20 din 19 mai 2018