AȘEZĂRI, DESTINE, OAMENI

Aceste cuvinte mi-au venit în minte în momentul când mi-am dat seama că scurtul meu popas în acest minunat oraş ar putea să devină o poveste – Sibiul văzut prin perdeaua fulgilor de nea ce se încăpăţânau să cadă grăbiţi, duşi de rafalele vântului şi biciuiţi de aerul rece al unui sfârşit de februarie. A fost un februarie când am uitat că pe la noi a trecut iarna şi aşteptam cu plecăciune povestea Mărţişorului, a Babei Dochia şi a primăverii.
De această dată, mai mult ca oricând, Baba Dochia ne-a confirmat că legenda nu este uitată. Mergând puţin înaintea celor stabilite în vremurile de demult, a urcat cu oile la munte, aruncându-şi în fiecare zi câte un cojoc pentru ca, rămânând fără de ele, să fie cuprinsă de viscol şi vijelii şi să rămână pentru eternitate stână de piatră, trecând apoi în poveste.


Întâmplarea a făcut să ajung la Sibiu dintr-un simplu motiv – s-o însoţesc pe studenta mea, Mărioara Dolinga, beneficiar al Programului de mobilităţi Erasmus+ la Universitatea „Lucian Blaga” din acest oraş. Pas cu pas, în dansul nebun al fulgilor de nea, noi două am reuşit să vedem doar o mică parte din tot ceea ce poţi vedea şi admira în acest minunat şi fermecător oraş, trăind, în acelaşi timp atmosfera medievală plină de mister, inspirând aerul rece al celebrelor pieţe, aruncând privirea spre clădirile istorice, muzee şi biserici, străduţele înguste ce urcă şi coboară, savurând din farmecul lucrurilor mărunte întâlnite la tot pasul. Aceasta însă nu este suficient dacă nu percepi şi spiritul vremurilor moderne, întruchipate în măreţele edificii din sticlă şi metal ce răsar, chiar acolo unde aşteptai mai puţin, împânzind înălţimile cerului şi aruncând o doză de cochetărie peste vestigiile trecutului. Chiar acest amestec de vechi şi nou te duce la gândul că natura sau mâna omului a ştiut să îmbine totul cu atâta afinitate şi perfecţiune, încât odată ajuns în această urbe, nu ai mai vrea să pleci, oricât de ridicolă şi imposibilă ar fi decizia ta.

Oră de istorie
Cu o istorie de peste 900 de ani, Sibiul a fost considerat un oraş deschizător de drumuri. Locuit din vechi timpuri de saşi, nemţi şi maghiari, Sibiul este o îmbinare de culturi care au reuşit să se amestece armonios şi să creeze un deosebit stil de viaţă. Pe lângă toate acestea, datorită numeroaselor vestigii şi clădiri istorice conservate cu sfinţenie, Sibiul este cel mai mare ansamblu urban medieval din România.
Învăluit în istorie şi tradiţie, Sibiu este unul dintre cele mai reprezentative oraşe ale culturii româneşti. Cetatea medievală a Sibiului a reuşit să rămână intactă după două războaie mondiale şi, în bună parte, neatinsă de perioada nefastă a regimului comunist. Persistând în timp, oraşul în sine, cu împrejurimile ce poartă numele de „ Mărginimea Sibiului”, păstrează cu sfinţenie atmosfera secolelor demult apuse.
În anul 2007, Sibiul a purtat cu demnitate titlul de Capitală Culturală Europeană.
Odată ajuns, nu mai doreşti să pleci
Inspirând măcar un pic din atmosfera Sibiului, cu greu decizi să-ţi îndrepţi paşi spre alte destinaţii. Oraşul te cheamă în braţele lui, te îndeamnă la peregrinări fără de sfârşit, la pas încet, cu opriri dese pentru a savura totul din plin. Aşa cum a menţionat recepţionara pensiunii „Cardinal”, casa mea de odihnă şi repaus în cele două zile petrecute la Sibiu, „aici, totul este foarte aproape, totul este la îndemână”.

Eufrozina GREONEANȚ
Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ”Libertatea”, nr. 11 din 17 martie 2018