În credinţa populară, apa are forţă magică şi cu ajutorul ei oamenii se curăţau de influenţele rele, se apărau de demoni şi se tămăduiau. Apa căreia i se atribuie efecte magice trebuie separată de restul apelor.

uzdin ape tămăduitoare

Despre unele ape s-a spus că sunt „ape vii” şi dătătoare de viaţă. Au existat şi „ape moarte”, fiindcă au ajuns în contact cu morţii. Altele au fost considerate „neîncepute” şi s-au folosit la diferite ceremonii.
Multe lucruri s-au schimbat, însă apa a rămas simbolul purităţii şi limpezimii. Se spune: limpede sau curat ca apa de izvor. Izvoarele, datorită diversităţii lor, se pot clasifica după durata curgerii (permanente, periodice, discontinue), după temperatura apei (reci şi termale), după compoziţia chimică (ordinare, minerale, radioactive), descendente, ascendente etc. 
Venind pe şoseaua ce leagă Belgradul, Panciova şi Zrenianinul, la doi paşi de la intrarea în Uzdin, pe partea stângă a drumului, la umbra ridicăturii de pământ Cula lui Bagiu, din tufărişurile de trestie se ridică trei construcţii: crucea, poarta şi Gropul (izvor tămăduitor deasupra căruia, într-o perioadă pierdută în negura vremurilor, a fost construită o capelă rotundă pentru a proteja apa tămăduitoare care izvorăşte aici).Rămâne un mister când a fost descoperit izvorul şi din ce cauză este numit „Gropu lu Dronea”.

Este un izvor tămăduitor, cum sunt şi multe altele din Banat şi Câmpia Panonică, apărut ca dar al naturii. Izvorul a fost descoperit întâmplător şi s-a folosit pentru alinarea suferinţelor oamenilor. Ulterior, ca şi oricărui lucru făcător de minuni, i s-au atribuit forţe care îmbină realitatea cu fantasticul, ştiinţa cu misterul şi efectul somatic cu cel psihologic.

Legenda spune că în perioada Confiniului Militar un căpitan din familia Spăriosu (care pe atunci a fost una dintre cele mai numeroase familii din Uzdin, păstrându-şi acest statut şi în vremea noastră) a avut o fetiţă nevăzătoare. Într-o noapte, căpitanul a visat că ar trebui să meargă la marginea satului şi să sape într-un anumit loc până va da de apă. Din superstiţie (sau cine ştie din ce alte motive), căpitanul s-a dus în acel loc. A săpat şi la scurt timp apa a ţâşnit la suprafaţă. De atunci izvorul Gropului nu a mai secat. Aşa cum i s-a zis căpitanului în vis, fetiţa s-a spălat cu apa izvorului pe ochi. Minunea s-a înfăptuit: fata şi-a primit vederea.

Ulterior, unii medici au recomandat persoanelor cu probleme de vedere să folosească apa din Grop. Nu este cunoscut care au fost efectele, dar cert este că ulterior, deasupra izvorului, s-a construit o capelă rotundă cu o cupolă, în vârful căreia se află o cruce. În cursul anilor, localnicii au frecventat acest loc. Cu această ocazie, credincioşii treceau pe sub poarta de pe marginea drumului, pe care o sărutau.
În trecut, la Grop venea multă lume. Fie să-şi astâmpere setea, să caute tămăduire sau , pur şi simplu, din motive de credinţă. În zilele când avea loc Târgul Mare de la Debeljača, locuitorii din Uzdin, Tomaševac, Orlovat şi din alte localităţi mai îndepărtate aşteptau la rând să facă acest lucru.

Liviu BULIC

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr.4 din 27 ianuarie 2018