În dorinţa de a afla care este poziţia cărţii în vremea când totul se poate afla printr-un singur click pe Internet, am apelat la câteva persoane avizate. Oare dispozitivele electronice înlocuiesc cartea sau că, totuşi, ea ocupă un loc de cinste printre preferințele cititorilor? Acesta este subiectul pe care l-am abordat în sondaj.

Omul renunţă tot mai mult la cărţile tipărite

ROMANŢA IOVANOVICI de la Institutul de Manuale: Deseori în ultima perioadă de timp am auzit constatarea că dispozitivele electronice de ultima oră – calculatoarele, tabletele, celulare, în ciuda faptului că ne uşurează viaţa de zi cu zi, au şi efecte nocive, influenţând negativ asupra multor aspecte ale vieţii sociale. Printre acestea, este lansată şi ideea că datorită lor oamenii folosesc tot mai mult aceste aparate ca sursă de informaţii, renunţând la cele tipărite. Consider că, în mare măsură, aceasta este adevărat, mai ales în cazul tinerilor care au obișnuința să petreacă mult timp în faţa calculatoarelor şi a telefoanelor mobile. Este, de asemenea, adevărat că preferă timpul liber să-și petreacă jucând vreun joc sau urmărind conținuturi pe YouTube în loc să citească o carte. Totuşi, sunt convisă că situaţia nu este atât de drastică, dovadă fiind ultimul Târg de Carte de la Belgrad, vizitat şi de un număr foarte mare de tineri care-şi făceau loc printre standuri să cumpere cărţi pe care, desigur, le vor citi cu interes.

,,Cartea ne face să trăim în afară de minciună, nedreptate şi prejudecăţi.”
(Mihail Sadoveanu)

LECT. UNIV. DR. BRÂNDUŞA JUICĂ din Vârşeţ: Astăzi, în era tehnologiilor informaţionale, unde reţelele croiesc tendinţe, iar prieteniile sunt virtuale, CARTEA rezistă cu semeţie presiunii tot mai puternice a vremurilor peste vremuri. Cum ne-am putea explica altfel sărbătorile dedicate lor şi celor care ni le dăruiesc, odată cu simţirea lăuntrică?

Exprimând veşnicia prin cuvântul scris, cărţile, aceste obiecte oarecum misterioase, care apropie marginile şi centrul şi care pot pătrunde în lumea de dincolo de istorie, continuă să rămână esenţe ale trăirilor umane transpuse în simboluri. Ele sunt sinonime cu clipele care trec prin poarta existenţei, cu geografii spirituale ori tezaur identitar. Mai mici sau mai mari, apocaliptice sau liniştitoare, absorb câte puţin din identitatea celui care le-a scris, se aşează în oaza de comunicare umană şi imprimă urme civilizatorii.

În faţa cărţii, faimosul click al vremii noastre pluteşte-n neputinţă.

Cartea nu există dacă nu este citită

MĂRIOARA STOJANOVIĆ din Belgrad, romancieră: Nu în zadar se spune: „Ai carte, ai parte”. Câte vieți și câte lumi noi nu deschide cartea? În călătoria vieții, dacă te ții de carte, ea știe să te ducă departe. Alături de ea nu ești singur niciodată. Dar, una este dacă ai crescut într-o familie în care singura carte a fost Biblia, iar alta dacă în familie ai avut o bibliotecă bogată, care să te introducă în magia lecturii, în care poți găsi răspuns la nenumărate întrebări.

Pentru cei care scriu, regula principală este să citească mult și să scrie mult. Cartea, odată scrisă, este precum o picătură de apă într-un ocean. Scriitorul nu mai are nicio influență asupra vieții ei. Este lăsată în bătaia vânturilor ca singură să-și găsească calea spre inima cititorului.

Jorge Luis Borges și-a închipuit paradisul ca o bibliotecă enormă. Așadar, loc în care ar avea veșnicia de partea sa în magia lecturii. Câte cărți nu ne plac și nu ni le dorim atât de mult? Câteodată, bucuria lecturii știe să fie și chinuitoare. Cărțile necitite ne aleargă din spate. Umberto Eco a afirmat că de-a lungul vieții, decât cârțile citite mai valoroase sunt cele necitite. Să fie oare „învingători” cei care nu s-au străduit prea mult să citească? Titlurile ademenitoare ale „antibibliotecii” menționate de celebrul scriitor italian știu să fie chiar amenințătoare. Cartea necitită din raftul librăriei sau primită cadou cu vreo ocazie și, în lipsă de timp, uitată în dulapul de acasă, exclamă: „Citește-mă, ce mai aștepți?”

La ora actuală, pe drept, se pune întrebarea, ca niciodată până acum, care va fi soarta cărții? Cartea nu există dacă nu este citită. Adevărul este că nu toate cărțile merită să fie citite și că cele valoroase își găsesc calea spre cititor, dar și că se citește tot mai puțin.

Digitalizarea culturii este o altă tentație cu care se confruntă cartea. Dar, în pofida a tot ceea ce o periclitează, ea și-a păstrat atuul său principal. Ca cel mai bun prieten al nostru, cartea ne poate însoți la fiecare pas. O putem citi stând pe scaun, în fotoliu, culcați în pat, în tren sau în orice alt mijloc de transport. Este o sărbătoare pentru ochiul obișnuit cu ea, așa cum este. Cum ar arăta bibliotecile fără cărți? S-ar bucura și ar face abuz de spațiu, dar și-ar pierde sufletul.

Lipsa de interes pentru carte şi lectură

 

AURORA GHERGA, bibliotecară la Nicolinţ: Biblioteca satului are în jur de 4.700 de cărţi, dintre care aproximativ 2.000 sunt în limba română. Din an în an scade numărul cititorilor. Anul acesta nu am înscris niciunul. Printre sătenii care dispun de legitimație de cititor este consăteana Sofia Pascu. Ea ne vizitează aproape în fiecare zi în sala de lectură, pentru a răsfoi câte o carte sau pentru a împrumuta o carte de beletristică. Mă bucur nespus de mult atunci când ne vizitează elevii de la Şcoala Generală ,,2 Octombrie” din localitate, însoţiţi de profesoara Romanţa Glanda. Cred că trebuie să existe o colaborare strânsă între biblioteca sătească şi elevii de la şcoala din sat. Pe rafturile acestei biblioteci pot fi găsite cărţi şi lucrări ale scriitorilor clasici români, precum şi lectura şcolară completă. Ceea ce trebuie menţionat este vizita pe care ne-o fac în luna octombrie elevii de la ambele cicluri împreună cu profesorii lor. Este trist faptul că oamenii de la sat nu sunt interesaţi să citească o carte valoroasă. Lipsă de interes există și la tineri, probabil din cauză că pot găsi totul pe Internet sau în presa electronică. Totuşi, cred că cititul unei cărți înseamnă o satisfacție deosebită.

I. MĂRGAN, M. STRATULAT, T. SMOLEAN