Sremski Karlovci
Trecutul răzbate din evenimentele care au făcut din Sremski Karlovci o localitate importantă, din fațadele monumentale, decojite sau renovate, din ornamentele de pe clădiri, din ritmul lent în care ai impresia că viața curg. 

Sremski Karlovci
Centrul vechi din Sremski Karlovci

Prima mea întâlnire cu Sremski Karlovci încape în cuvântul ,,liniște”. M-am izbit de ea îndată ce am coborât din autocar la capătul orășelului. Localitatea nu are o autogară, ci doar o stație pe drumul spre Novi Sad. Traversez șoseaua. O pisică, ieșită de prin curtea unei case, mă privește curioasă. Cred că i-am deranjat somnul.

Totuși, mă las ghidată de acoperișurile monumentale și plec pe o cărare strâmtă spre centrul vechi al localității. Soarele răzbate prin nori. În ciuda calendarului, e o dimineață caldă. Deja miroase a primăvară, îmi zic. Gândul mi-l întrerupe întâlnirea cu o clădire monumentală, galbenă, cu ferestre înalte și ornamente roșii, în fața căreia se întinde un gazon verde.

Harta siturilor îmi dă un indiciu: e Stefaneum, deschis pe post de internat pentru elevi în anul 1903. Astăzi, aici funcționează Institutul Poporului Sârb. Până la următoarea clădire care duce faima localității Sremski Karlovci fac numai câțiva pași. E actualul internat pentru elevii Seminarului Teologic ,,Sveti Arsenije Sremac”, una dintre cele mai vechi și cele mai importante instituții de învățământ ale sârbilor. E o clădire colosală, vopsită tot în galben, cu acoperiș maro și gardul ornamentat cu statui în formă de lei.

E o clădire de epocă, îngrijită și demnă de numele pe care îl poartă. E moștenitorul Teologiei din Sremski Karlovci care în ultimii 150 de ani de existență ai Regatului Ungariei a fost cea mai importantă instituție pentru formarea viitorilor preoți ortodocși. Aceasta a fost înființată în 1794 de către mitropolitul Stefan Statimirović, al cărui nume îl poartă una dintre străzile centrale din localitate.

Mă aflu acum în piața Branko Radičević. Marele poet romantic a fost elev al vestitului Liceu din Sremski Karlovci, iar la propria dorință își doarme somnul veci pe dealul Stražilovo din apropiere. Prima privire asupra pieței o arunc din fața clădirii Seminarului Teologic. A trecut ora 10, iar pe stradă sunt numai câțiva trecători. Vânzătorul de suvenire a înșirat pe tejghea magneți cu motive caraceristice localității. Îmi oferă să arunc o privire pe suvenire. Abia am ajuns. E prea devreme să mă gândesc la amintiri!

Sremski Karlovci
Clădirile vechi din Sremski Karlovci conferă autenticitate localității

Trecutul și prezentul coexistă

Cine se așteaptă la o localitate urbanizată, cu clădiri moderne și aglomerație, se înșală. Timpurile interferează aici mai bine ca în oricare altă parte. Aș zice că trecutul se simte mai mult decât prezentul. Istoria s-a păstrat în clădiri, în ritmul lent în care curge viața, în liniștea care domină localitatea. Singurul zgomot în fac tocurile botinelor mele. Mă simt vinovată că m-am încumetat să pertub liniștea în care s-a scufundat nucleul localității.

În dreapta, observ cea mai veche farmacie din Voivodina, cu mobilă specială comandată de la Viena. În stânga mea, se scaldă în lumina soarelui palid de februarie impozantul Palat Patriarhal, cea mai măreață clădire a secolului XIX-lea din Voivodina. Arhitectura acestei clădiri, o combinație între stilul baroc și cel renascentist, nu diferă prea mult de Stefaneum sau de clădirea internatului pentru elevii la Teologie. De un roz pal, cu un gard la fel de impunător și cu un gazon verde îngrijit, se încadrează de minune în tablou. Palatul Patriarhal adăpostește muzeul Bisericii Ortodoxe Sârbe. Este și sediul reședinței de vară a patriarhului sârb. Pentru că e sărbătoare legală, muzeul e închis și nu pot vizita decât o mică parte a Palatului, dar e îndeajuns să mă conving de grandoarea și valoarea lui.

Lângă Palat, se înalță Biserica Sf. Nicoale cu două turnuri, deschisă în anul 1762 și considerată unul dintre cele mai frumoase exemple ale arhitecturii secolului al XVIII-lea din Voivodina. Despre iconostas se spune că ar fi opera capitală a picturii sârbe baroce. Lăcașul este important și pentru faptul că păstrează lucrări plastice în care sunt reprezentate momente din istoria biblică și cea națională, realizate de Paja Jovanović pentru patriarhii Georgije Branković și Lukijan Bogdanović, Biserica este unul dintre puținele situri deschise în zi de sărbătoare legală. În ciuda faptului că turiștii nu o ocolesc, în biserică domină liniștea specifică unui lăcaș de cult. Observ turiști asiați, care privesc cu interes interiorul unei locaș de cult ortodox. Fotografiază și vorbesc în șoaptă. Îmi spun că au venit din China și că următoarea oprire o vor face la Sombor.

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 12 mai 2018.

Marina ANCAIȚAN