Săvârșitorul, respectiv săvârșitorii Tainei sunt ,,preoții bisericii”. Se recomandă ca numărul lor să fie șapte, fiindcă această cifră are și o preînchipuire în Vechiul Testament. Astfel, șapte sunt darurile Sfântului Duh (Isaia 11, 2-3), șapte preoți au sunat din trâmbițe și de șapte ori au înconjurat israeliții cetatea până au cucerit-o (Iosua 6, 13-16), de șapte ori s-a culcat profetul Elisei peste un copil mort, ca să-l învieze (IV regi 4, 34-35); tot de șapte ori Neeman, la porunca lui Elisei, a intrat în Iordan și s-a vindecat de lepră (IV Regi 5, 1-14); și tot de șapte ori proorocul Ilie s-a rugat să dea Dumnezeu ploaie (III Regi 18, 42-44). Dacă nu pot participa șapte preoți, Taina poate fi săvârșită și de cinci, trei sau chiar doi preoți. Un singur preot nu poate săvârși Taina Sfântului Maslu, deoarece textul biblic precizează la plural, preoții, ceea ce înseamnă cel puțin doi. Astfel, pe o masă, în biserică sau la casa bolnavului, se pune Sfânta Evanghelie, un vas cu făină și altul cu untdelemn. Se folosesc șapte bețișoare pentru ungerea celui bolnav, șapte lumânări fixate pe marginea vasului cu făină. În desfășurarea slujbei distingem rugăciunea de sfințire a untdelemnului, citită de șapte ori de fiecare preot, citirea a șapte pericope din Apostol și Evanghelie, după care se citește rugăciunea de tămăduire a „neputinței trupești și sufletești”, ungându-se de șapte ori trupul bolnavului. Această rugăciune este esența și miezul Tainei. Efectele Tainei Sfântului Maslu sunt vindecarea bolilor trupești și iertarea păcatelor.

Păstrând caracterul sfințitor al Tainei Sfântului Maslu, la romano-catolici untdelemnul trebuie sfințit numai de către episcop, iar Taina se aplică numai muribunzilor, ca o ,,ungere de pe urmă” (extrema unctio). Mai recent, Sinodul II Vatican a revizuit această concepție, acordând Tainei valoarea ei reală pentru această viață și denumind-o ,,ungerea bolnavilor”.

Dacă nu toți s-au vindecat trupește, cei ce primesc Taina Sfântului Maslu se vindecă sufletește. Sfântul Apostol Iacob ne arată clar că această Taină aduce și iertarea păcatelor, ceea ce constituie o vindecare sufletească, duhovnicească, iar cel ce o primește simte o mângăiere și o împăcare cu Dumnezeu. De aceea, Părinții Bisericii recomandă ca această Sfântă Taină să fie aplicată atât celor bolnavi trupește, cât și celor bolnavi sufletește, dar având credința în vindecare.

În cadrul vieții duhovnicești a credincioșilor, Taina Sfântului Maslu este strâns legată de Taina Pocăinței. Deși ambele au ca efect iertarea păcatelor, se recomandă ca înainte de primirea Tainei Sfântului Maslu credincioșii să-și mărturisească păcatele și astfel iertarea de la Dumnezeu să fie întărită prin însănătoșirea trupească și sufletească. La fel, Taina Sfântului Maslu se asociază și cu dumnezeiasca Euharistie sau Cuminecare, pe care noi o primim ,,spre sănătate și bucurie”. Nu trebuie însă confundată Taina Sfântului Maslu cu Taina Mirungerii. La prima se folosește untdelemnul sfințit, la a doua Sfântul și Marele Mir, care împărtășește darurile Sfântului Duh, spre creșterea duhovnicească.

Preot Emanuel TĂPĂLAGĂ

Vicar eparhial

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 28 aprilie 2018.