VITRINA CĂRȚII

Torăcenii şi muzica, două braţe unite ale unui corp numit scurt şi clar „Lyra”. Câtă însemnătate are acest cuvânt pentru istoria Toracului, a Banatului, atunci iugoslav, acum sârbesc, apoi pentru Banatul românesc şi pentru întreg spaţiul muzical! Istoria orchestrei „Lyra” început în urmă cu nouăzeci de ani, când la Torac s-au pus temeliile acestei orchestre de coarde, membrii cumpărându-şi fiecare câte o vioară și începând repetițiile. Ele se țineau prin casele torăcenilor, la școală. Au urmat opt luni de repetiții serioase și cumpărarea altor instrumente necesare. Această formație orchestrală a început să interpreteze primele piese muzicale. Multe obstacole au avut „liriştii” începând de la înfiinţarea orchestrei şi până în zilele noastre: lipsa de membri, de instrumente, de spaţiu unde vor efectua repetiţiile, lipsa banilor pentru a plăti un instructor, probleme organizatorice, însă faimoasa orchestră „Lyra” este de aproape un veac un adevărat phoenix care se înalţă spre cer şi nicio dificultate nu poate să-i taie aripile.

Deja în anul 1937 „Lyra” a fost afirmată pe calea undelor, într-o emisiune a Postului de Radio Belgrad. De la începuturile sale orhchestra i-a avut printre membrii săi pe talentatul şi ambiţiosul Vichentie Petrovici-Bocăluţ, la o vârstă de numai 17 ani, care devine dirijorul „Lyrei”. Bocăluţ avea norocul ca talentul şi măiestria sa să fie transmise fiului său Lucian, care din anul 1960 (la vârsta de 20 de ani), a instruit „Lyra” împreună cu tatăl său.

Repertoriul „Lyrei” a avut de la toate începuturile sale un farmec aparte: începând cu primele participări la nunţile şi cafenelele din ambele Torace, la Casa Culturală din Toracu-Mic, apoi la nunţile din satele învecinate, până la festivalurile din fostele republici iugoslave, din Banatul românesc, Ungaria. Se adaugă participarea la turnarea filmului ,,Ora 25” de Virgil Gheorghiu, în regia lui Henry Verneille, în rolurile principale cu Anthony Queen și Virna Lisi, turneul de 100 de zile prin S.U.A., Canada și Mexic (au concertat în peste 80 de orașe din aceste țări) a câtorva „lirişti” conduși de Lucian Petrovici, cu câțiva instrumentiști și dansatori de la Ansamblul Folcloric „Frula” din Belgrad. Chiar şi marele etnomuzicolog român Constantin Brăiloiu, poposind la Torac în îndepărtatul an 1955, culege melodii interpretate de Vichentie Petrovici–Bocăluţ, pe care-l numeşte Paganini în corespondenţa lor care s-a efectuat pe relaţia Paris–Torac şi Bucureşti–Torac. Maestrului Bocăluţ i-au revenit şi două premii importante: Premiul de Octombrie al comunei Jitiște și „Scânteia culturii” din partea Comunității Cultural-Instructive a Voivodinei. Participarea „Lyrei” a devenit un imperativ la manifestările culturale, simpozioanelor internaţionale și lansările de carte organizate de torăceni.

Cu anii ’60 începe „perioada de aur” a „Lyrei”, orchestra îmbogăţindu-şi repertoriul care pe lângă melodiile autentice precum au fost „Doina”, „Ardeleana lui Bocal”, „Ardeleana lui Licu”, a „Lyrei”, „De la Toracu-Mare”, „Doina lui Durăin” şi multe altele, cuprinde şi melodii din repertoriul vioriștilor bănățeni, fragmente din „Rapsodia română” de George Enescu, hore și sârbe de concert din repertoriul orchestrei de muzică populară de la Radio București etc. Cultivarea melosului popular autentic este motivul că această orchestră a fost premiat la mai toate festivalurile, fiind, în același timp, orchestra cu cei mai mulți viorişti. Liriștii au mai avut datoria să îi acompanieze pe tot mai numeroșii soliști vocali și instrumentiști, apoi formațiile de dansuri, toate din cadrul S.C „Flacăra” căreia aparţineau. Au urmat înregistrările orchestrei la posturile de radio; din păcate, se pare prea puţine. „Lyra” s-a putut bucura şi de aniversarea a 40 de ani de activitate, concertând în anul 1967 la cea mai mare sărbătoare din istoria satului – 200 de ani de la înființarea Toracelor.

În anul 1977, orchestra „Lyra” și-a aniversat jubileul de 50 de ani de existență și activitate rodnică. Acest an intră în istoria orchestrei, în istoria torăcenilor.

Alina IORGA KNEŽEVIĆ

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 48 din 2 decembrie 2017