De câtva timp, o mare parte dintre localnicii satului de pe Bega se aprovizionează din obiective comerciale, piețe și moluri. Făcându-și și socotelile gospodărești, torăcenii au ajuns la concluzia că vremurile de altădată, când se cultiva fiecare metru de grădină, acum reprezintă un lucru depășit financiar. Conform calculelor, pentru însămânțarea grădinilor proprii, e nevoie de mult mai mulți bani decât dacă legumele și zarzavaturile le cumperi de la comercianții din piețe sau din molurile din Zrenianin, și chiar din ”grădina verde” a prăvăliilor din Torac.

În primul rând, materialul seminciar e tot mai scumppe zi ce trece, apoi toate culturile trebuie neapărat prășite și uneori stropite cu diferite substanțe. În unele cazuri trebuie să mai gunoiești grădina și cu îngrășăminte minerale. Toate puse la un loc, toamna nu te alegi mai cu nimic. Ba ești chiar în pierdere, după munca depusă și investițiile făcute.

Spre exemplu, unii torăceni au pus anul trecut toată grădina cu cartofi, având nevoie de chiar 10 saci de material seminciar. Din păcate, în urma secetei din luna august au rămas aproape stupefiați, căci au obținut o recoltă de doar 3-4 saci per grădină. Deci, și-au zis în sinea lor: și noi vom dace ca orășenii, că e mai convenabil să mergem în fiecare luni la piață!

Ionel MIAT

Articolul îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 16 iunie 2018