alimorul obiceiul pe care iancăizenii îl păstrează
Alimorul este o datină străveche păstrată cu sfințenie de iancaizeni și practicată de săteni în centrul localității. Focurile aprinse la fiecare patru, cinci case, apoi la capătul străzilor, aşa cum a fost altădată, acum au rămas doar ca amintire pentru iancaizeni. Astfel de focuri se făceau la începutul primăverii.Iancaidul este unicul sat din Banatul sârbesc unde se mai păstrează sărbătoarea Alimorului, Alămorului ori Alimorii, denumiri folosite și în alte localități.

 

Așa a fost  în trecut, iar duminică, 18 februarie, un număr mare de iancaizeni de toate vârstele s-au adunat în jurul focului din centrul satului, de sărbătoarea tradițională Alimor, care simbolizează purificarea, stimularea fertilităţii, alungarea forţelor nefaste, bunăstare și prosperitate. Printre obiceiurile foarte vechi care se mai păstrează în unele localităţi este și obiceiul  focului viu al Alimorului, care se leagă  de începerea primăverii și de tradițiile agrare care marcau şi începerea muncilor agricole.

Unii dintre iancaizenii mai vârsnici afirmă că Alimorul marchează sfârşitul iernii şi începutul primăverii, victoria luminii împotriva întunericului, a căldurii asupra frigului. Potrivit tradiţiei, câteva gospodării, spre seară, au scos în stradă tulei şi paie, de obicei în colţul dintre uliţe. Le-au grămădit în aşa fel încât cupa să fie cât mai înaltă. Apoi au aprins-o.

Când s-a potolit focul, toți săreau peste jăratic – bărbați și femei, copii, tineri sau bătrâni pentru ca, în mod simbolic, să fie cât mai sănătoşi pe parcursul anului. Cei mai îndrăzneţi săreau peste foc atunci când cupa era în flăcări. Flăcăii doreau ca în acest mod să le impresioneze pe fete. Acestea săreau mai rar peste foc. Datoria lor era să fiarbă ouă şi să-i servească pe săteni. Alături de ouă, se serveau ţuică şi vin fiert.

Dan MATA

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 24 februarie 2018