A debutat în 1967, la îndemnul actriţei profesioniste Iconia Cuzma Živanović. Până astăzi, ajuns la respectabila vârstă de 67 de ani, teatrul a fost singura lui pasiune. În cursul anilor s-a transpus în mai multe personaje, cel mai drag fiindu-i rolul lui Luigi Agostelo din piesa ,,Şase personaje în căutarea unui actor”, regizat de regretata Virginia Guzina. Pentru interpretarea formidabilă a acestui rol Traian Căcina a fost premiat cu locul întâi.

  • După absolvirea şcolii primare am rămas în satul meu natal, alături de părinţi, ocupaţia de bază fiindu-mi agricultura. Învăţătoarea mea Iconia Cuzma Živanović, care la acea vreme a fost actriţă la Teatrul Profesionist din Vârşeţ, a observat că am talentul de a face teatru, probabil pentru că am fost mai isteţ şi mai curajos în comparaţie cu colegii mei. Cu timpul, am îndrăgit teatrul din ce în ce mai mult. M-am încadrat în secţia de teatru de pe lângă Căminul Cultural condusă de Ionel Corneanu, un adevărat animator al vieţii culturale la Nicolinţ. Pentru că am fost agricultor, vă întrebaţi cum am reuşit să învăţ rolul încredinţat? Foarte simplu: la holdă, cu o mână am conduceam tractorul, iar în cealaltă aveam textul cu replicile din spectacol şi le citeam. Am făcut acest lucru dintr-o pură dragoste pentru teatru. Să faci teatru înseamnă să joci un joc pe scenă.

Mi-au rămas în amintire cuvintele marii actriţe Tamara Buciucean: ,,Băiete, interpretează-ţi rolul aşa cum tu îţi imaginez şi să vezi că ai să reuşeşti”. Eu m-am ghidat după aceste cuvinte. Pe scenă deloc nu aveam emoţii, mărturiseşte Traian.

Actorul a avut fericita ocazie să colaboreze cu mulţi regizori de talie din ţară şi din România, între care şi Mića Stojanović din Belgrad, de la care a învăţat multe din secretele teatrului. Traian este mândru de acest fapt. Îşi aminteşte cu drag de colaborarea cu regizorul Iosif Maria Bâta, care a fost cazat trei luni de zile în casa părintească a lui Ionel Corneanu. A muncit cu actorii amatori din Nicolinţ nopţi întregi şi au reuşit să formeze o trupă de teatru care ani în şir a dus faima nicolincenilor oriunde s-au prezentat. La orice competiţie sau trecere în revistă, trupa de teatru din Nicolinţ a fost premiată şi primită de spectatori cu ovaţii.

Ion MĂRGAN

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul „Libertatea”, nr. 15 din 15 aprilie 2017