DEX: TRẤNTOR, trântori, s. m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. – Cf. sl. trontŭ.

Cum uşor vă puteţi da seama, nu vom vorbi în cele ce urmează despre bărbătuşii harnicelor albine, deşi rolul lor în stup este deosebit de important. În afară de asta, cuvintele mele ar fi mult prea sărace să exprime semnificaţia lor în universul uman. De aceea o să-l lăsăm pe Domnul Eminescu, cel cu care ne-am obişnuit să-l chemăm în ajutorul nostru pentru a întări şi justifica propriile-ne afirmaţii, să ne explice: ,,Cu toată elasticitatea inteligenţei şi adaptabilitatea fizicului său, omul (…) va recunoaşte că (…) roiurile tinere de albine cuvântîtoare, care, nemaiavând loc în patria veche, curg sub şefi noi în Europa…Interesantă însă rămâne soarta trântorilor. Din momentul în care nu mai îndeplinesc nici un rol în viaţa socială a statului albinelor sânt înlăturaţi. Astfel societatea albinelor are revoluţiile lor. Ca dovadă însă despre înţelepciunea înnăscută a naturii, alături cu cea câştigată a omului, trântorii societăţii omeneşti, demagogii, cari nu îndeplinesc nici un rol în viaţa statului decât acela de-a trăi din esploatarea şi amăgirea mulţimii, nu împărtăşeşc soarta colegilor lor din statul albinelor. Trăind din avutul comun fără a produce nimic, plătesc cu fraze şi cu neliniştirea societăţii binefacerile ei” (,,Timpul”, 18 iulie 1880).

Cum rostul punctelor noastre de vedere este acela de a educa şi de a contribui la îndreptarea lucrurilor strâmbe existente în direcţia protejării identităţii naţionalităţii românilor din Serbia, nu vom conteni, comentând anumite vicii şi excentrităţi ale unor măscărici, efemer aciuaţi prin Guvernul României şi prin comunitatea românilor din spaţiul etnic românesc din dreapta Dunării, să le arătăm obrazul. Bineînţeles, nutrim speranţa că într-o zi vom scăpa de tântorii electorali şi de trântorii bugetaţi ilegal din avuţia României, câtă mai există.

Aşadar, trântorii nu au patrie. Ca şi trădătorii de altfel. Naţionalismul lor se rezumă la bani.Ei văd totul numai şi numai prin prisma intereselor personale. În clipa în care personagele dramei româneşti din Bucureşti vor înceta să mai subvenţioneze manifestările unor inşi puşi pe căpătuială, care cred că au inventat litera A de la alfabet şi, eventual, pavajul spre Paradis, ca să-l parafrazăm pe Poetul adus în discuţie, atunci vom vedea cât sunt ei de români.

Am fost martorul unor scene greu de uitat. În Serbia de Nord-Est, cu bani de la Bucureşti, s-a organizat o serbare galantă, chipurile, pentru conservarea limbii române. Programul, în mare parte, a cuprins cântece… cântate din fluier şi vioară. În grai, avertiza amfitrionul. Este pentru prima dată când mi-am imaginat că nu frunza de dud, ci licoarea obţinută din fructele respectivului arbore, poate vorbi ,,vlaheşte şi rumâneşte”.

Prof.dr. Florian COPCEA

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 48 din 2 decembrie 2017