În anul în care Editura „Libertatea” marchează 70 de ani de la primele sale cărţi de beletristică, redactorul responsabil Vasa Barbu ne mărturiseşte care este principala misiune după care editura se ghidează în gestionarea ei.

Cele şapte decenii de dialog constant şi fertil între carte şi cititor au diversificat în permanenţă componentele editurii, care, în toţi aceşti ani, deţine un plamares de evenimente cultural-expoziţionale, grupând o serie de lansări de carte, proiecte de promovare a lecturii, valorificând constant cartea, prozatorii şi poeţii români din Serbia, precum şi opera originală.

Cum vedeţi literatura română din Serbia la o distanţă de şapte decenii?

– Distanţa de şapte decenii este o perioadă apreciabilă care se măsoară cu o viaţă de om şi ca atare ea este o specifică maşină a timpului cu ajutorul căreia călătoreşti în trecut, revii la ziua de azi şi poţi să te aventuriezi în viitor. Am ţinut să evidenţiez această pornind de la convingerea mea personală, dar şi a mai multor buni cunoscători ai fenomenului literar la românii de pe meleagurile noastre, că literatura română din Serbia are un parcurs care nu a fost deloc uşor, dar care, din perspectiva de azi, se bucură de o continuitate identitară pe care i-au conturat-o zeci şi zeci de oameni pe care i-au frâmântat muzele şi i-au determinat să-şi exprime în scris, în limba lor maternă – în româna literară – sentimentele, gândurile şi visele, rătăcirile, iluziile şi speranţele, sufletul şi gândirea proprie fiecăruia dintre creatorii de literatură română de aici, la confluenţă cu cei de limba sârbă şi de alte limbi ale popoarelor din sud-estul Europei, dar şi cu aceia din întreaga lume care scriu în limbi de circulaţie universală. Literatura română din Serbia se bucură de faptul că este o literatură diversificată şi structurată cronologic pe mai multe generaţii de scriitori, fiecare specifică după tentaţiile şi aşteptările ei. Este o literatură care dispune şi de poeţi, şi de prozatori, dar mai puţin de autori de opere dramatice, o literatură care se adresează cititorilor de diferite vârste: copii, tineri, adulţi şi bătrâni. La fel este o literatură izvorâtă din mediul nostru, din tradiţia noastră, din memoria noastră colectivă, dar şi individuală. Tot la fel este o literatură care a oferit multor scriitori debutanţi plăcerea şi bucuria de a se afirma editorial, iar progresul lor în continuare a depins de ei înşişi. Literatura română din Serbia este apreciată atât în Serbia, cât şi în România şi mai larg, dovadă fiind numeroasele premii şi recunoştinţe obţinute de autorii noştri şi de însăşi Editura „Libertatea”.

Paralel cu literatura română, de asemenea cultivând şi păstrând exprimarea în limba română literară, Editura „Libertatea” se bucură şi de o mulţime de lucrări publicistice şi de studii care au la bază cercetări ştiinţifice din varii domenii: istorie culturală, istorie a literaturii, critică literară, lexicologie şi lexicografie, dialectologie şi lingvistică, bibliografie, istorie, politică, filozofie şi alte domenii. La fel se bucură şi de almanahurile sale tradiţionale, de cărţile traduse din limba sârbă sau în limba sârbă sau în alte limbi, de manualele pe care le-a editat pentru şcolile primare şi medii în perioada de după al Doilea Război Mondial, dar şi de tradiţionala sa manifestare cultural-livrească „Un an editorial într-o singură zi”, când conferă Premiul „Cartea Anului Editorial”, precum şi de CD-ul multimedial „3000 de pagini pentru mileniul trei”, care i-a adus titlul de „Editură a Anului 2001” la Iaşi (România). Pe lângă autori, redactori grafici şi alţi colaboratori implicaţi în editarea cărţilor, desigur că merite deosebite au avut şi redactorii şefi şi responsabili Vichentie Idvorean, Mihai Avramescu, Aurel Gavrilov, Todor Ghilezan, Slavco Almăjan, Ioan Flora, Nicu Ciobanu şi, actualmente, Vasa Barbu, care au ghidat-o şi au făcut ca ea să fie ceea ce este azi. Iar palmaresul ei de peste şapte decenii este de aproximativ de 1.050 de titluri de diferite genuri, dintre care mai mult de jumătate sunt cărţi de beletristică, în cea mai mare parte de beletristică românească creată de românii de pe aceste meleaguri şi scrisă în limba română literară.

Câte titluri de carte din producţia anului 2017 poartă sigla Editurii „Libertatea”?

– În anul 2017, deşi este unul jubiliar şi cu semnificaţie deosebită pentru editura noastră, vom avea doar opt cărţi cu sigla „Libertăţii”, ceea ce este o producţie modestă comparativ cu cele din alţi ani. Am avut titluri pregătite şi am concurat cu 11 proiecte la concursul Secretariatului Provincial pentru Informare Publică, Cultură şi Relaţii cu Comunităţile Confesionale, însă ne-au fost aprobate doar trei, dintre care două cu sume modeste pentru realizarea lor, astfel că am apelat şi la sprijinul Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale din Serbia, care ne-a ieşit în întâmpinare şi ne-a ajutat să le publicăm. Aşadar, anul acesta, pe lângă tradiţionalul „Almanah Libertatea” (pe anul 2018, realizat de un colectiv de autori de la „Libertatea” şi de colaboratori externi), oferim două cărţi cu finanţare proprie din partea autorilor lor: „Destinul verii II” – poezii de Lazăr P. Mălaimare, şi „Urme de lăbuţe în zăpadă” / „Otisak šape u snegu” – povestiri pentru copii de Anja Arsić, ediţie bilingvă sârbo-română în traducerea autoarei, precum şi următoarele cinci cărţi publicate în baza concursului secretariatului amintit (două în baza concursului din anul 2016, iar trei a celui din anul 2017): „Un peşte a sărit din acvariu” – poeme de Slavco Almăjan, „Cercul etern” – poezii alese de Mărioara Baba, apărută sub îngrijirea lui Simeon Lăzăreanu, „Banatul în memoria clipei”, almanah panoramic al liricii româneşti de Ioan Baba şi „Alte rostiri continue” de Marina Ancaiţan (dedicate jubileului Editurii „Libertatea”, al revistei „Lumina” şi al unora dintre autori) şi „Antologija savremene rumunske kratke proze” de drd. Simona Lăzăreanu Popov, în colaborare cu studentele ei.

Aceasta este realitatea producţiei editoriale din anul jubiliar cu numărul 70. N-am fost înţeleşi la nivel provincial nici când este vorba de marcarea jubileului nostru, căci proiectul nostru n-a trecut. Tot norocul că ne-a înţeles Municipiul Panciova, care ne-a ieşit în întâmpinare şi astfel am putut să avem şi manifestarea „Un an editorial într-o singură zi” (din luna iunie a.c.), când s-a decernat Rodicăi Ursulescu-Miličič premiul pentru cea mai bună carte din anii editoriali 2016 şi 2016, iar pe 7 decembrie a.c., la Panciova, vom consemna cei 70 de ani de beletristică românească sub sigla Editurii „Libertatea” printr-o consfătuire tematică, decernarea distincţiilor celor ce au pus umăr la edificarea editurii noastre, printr-o expoziţie de carte şi printr-o întâlnire a autorilor „Libertăţii” cu scriitorii din Panciova.

Cum vă finanţaţi producţia şi ce obstacole întâmpinaţi în obţinerea sprijinului financiar, de care, practic, depinde activitatea editurii la nivel anual?

– Editura „Libertatea”, pentru a putea să publice cărţi, măcar în ultimii 20 de ani, este nevoită să concureze pentru a obţine mijloace financiare de la Secretariatul Provincial pentru Cultură, şi anume, în aceleaşi condiţii ca şi editurile apărute în ultimii ani şi abia atunci când se deschide un astfel de concurs, care întârzie de multe ori, astfel că se întâmplă ca realizarea practică a proiectelor (cărţilor) aprobate să se facă într-un ritm prea accelerat, ceea ce nu este bine pentru carte ca atare. Aceasta este singura modalitate oficială din ziua de azi. Noi cerem cât considerăm că este nevoie pentru onorarea tuturor obligaţiilor faţă de autori, tipografii şi alţi colaboratori din lanţul editorial, iar comisia aleasă a secretariatului în cauză decide ce carte va fi aleasă şi câţi bani va primi, astfel că de multe ori apar probleme legate de satisfacerea nevoilor editoriale reale. Noi alte surse nu avem. Doar sporadic am avut susţineri din partea unor întreprinderi, însă ele au fost tare puţine. Personal cred că ar trebui, măcar la nivelul minorităţilor naţionale, să existe un fond anual conturat pe baza proiectelor din planul editorial pe un anume an, însoţit şi de un plan financiar concret, care ar include toate costurile pe care le implică apariţia unei cărţi, de la începutul redactării şi până la finalizarea acesteia. Să nu mai vorbim că costă şi fiecare lansare de carte şi fiecare deplasare printre cititori. Şi, în esenţă, orice acţiune şi deplasare în afara sediului nostru.

Nu pot să nu spun că din partea ţării mame nu am beneficiat decât de susţine declarativă, chiar nici de invitaţie la vreo manifestare literară sau închinată cărţii. Acolo unde am fost ca editură, dar şi autorii noştri, nu s-a făcut pe cale oficială, ci prin anumite relaţii de prietenie individuală. Ăsta este adevărul, deşu aşteptările noastre au fost altele.

În ultimii ani au fost tot mai puţini creatori de opere literare. În consecinţă, s-a micşorat simţitor numărul cărţilor editate anual de C.P.E. „Libertatea”. Ce măsuri aţi luat sau veţi lua să inversaţi tendinţa?

– Poate că aveţi dreptate în această privinţă, căci mulţi dintre autorii editurii noastre au părăsit arena vieţii lor şi ca atare nu mai putem să contăm pe ei. Poate că acum ne privesc de sus, din ceruri, şi ne urmăresc zbuciumurile în a le găsi urmaşi destoinici. Unii urmaşi mai apar, însă numărul lor este tare mic. Editura „Libertatea”, pe tot parcursul existenţei ei, a susţinut tinerele talente literare, astfel că le-a editat cartea de debut şi după aceea multe alte cărţi pe care le-au scris şi cu care s-au maturizat din aspect literar şi scriitoricesc. Pot să spun că şi azi când descoperim vreun talent literar real – cum a fost cazul cu tânăra prozatoare Alexandra Goica, dar am avut şi antologii de poezii ale membrilor de la Cenaclul Literar „Tinerele Condeie” – noi îl încurajăm şi îi publicăm cartea, însă şi tinerii trebuie să ne semnalizeze cu ce sunt înzestraţi ei şi să fie interesaţi în această privinţă. De exemplu, în acest an jubiliar am publicat un concurs literar menit tinerilor creatori, cu intenţia de a le publica prima carte. Din păcate, niciunul dintre ei nu a concurat, dar nici profesorii de limba şi literatura română din şcolile generale, mediii şi înalte nu i-au încurajat să facă acest pas, deşi şi lor le-a fost trimis textul concursului respectiv cu rugămintea de a-i sensibiliza pe elevi, respectiv studenţi. Sperăm că vor veni vremuri mai bune şi în această privinţă şi ne vom bucura de prozatori şi poeţi tineri. Mai ales că în ultimul timp avem oameni de specialitate care se ocupă de critica literară şi care sunt meritorii să le evalueze creaţia şi să-i îndrume pe calea afirmării.

Teodora SMOLEAN

Interviul integral îl puteţi citi în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 48 din 2 decembrie 2017