sala virtualitate
Tehnologiile moderne, modul de viaţă şi circumstanţele impuse de globalizare şi un nou mod de a trăi, gândi şi exista au făcut ca omul să se pasivizeze.

E clar că progresul tehnologic i-a uşurat viaţa, dar acum, când tehnologia, condiţiile sociale şi economice îi permit să fie mai activ, mai implicat şi mai creativ,  fiecare ar trebui să fie mai productiv, şi mai interesat de progresul social, cultural  şi cel spiritual, atât la nivel individual,  cât și colectiv.

La noi, treburile merg mai greu. Se pare că tehnologiile ne distrug din mai multe aspecte. Nu accentuăm nocivitatea lor, dar prin faptul că au pătruns mult prea repede în vieţile noastre ne-au găsit nepregătiţi în lumea informaţiei, a comunicării rapide şi a transformării omenirii. Până la urmă, internetul şi toate mijloacele tehnologice moderne oferă bine şi rău.  Este alegerea fiecăruia dintre noi dacă va profita de avantaje ori se va autointoxica prin faptul că urmărește conținuturi nocive.

Confortul asigurat de internet şi tehnologie a făcut să devenim mai leneşi,  să ne satisfacem nevoile culturale şi cele sociale cu himere. Astăzi majoritatea oamenilor se socializează, citesc, scriu și trăiesc performanţe artistice la nivelul de ,,like” şi ,,dislike” al postărilor pe reţelele sociale. Atunci când vedem pe Facebook anunţul unei activităţi culturale (premieră de film, teatru, concert, întâlnire literară) şi numărul celor care apreciază, unii chiar comentând şi felicitând astfel de postări pe Facebook sau Instagram, ne vine să credem că sălile în care au loc aceste manifestări culturale sunt neîncăpătoare. Totuşi, este vorba spațiul virtual. Realitatea este mult mai cruntă.

Mircea Lelea

Articolul integral îl puteţi citi în numărul 40 din 6 octombrie 2018