Costa Roșu
Costa Roșu, ,,Călătorii din amintiri” III, Zrenianin, Editura ICRV, 2017, 333 de pagini

Costa Roșu

Călătoriile au fost dintotdeauna un izvor de inspirație pentru scriitori și jurnaliști. Impresiile despre locuri, oameni și poveștile lor au devenit reportaje, ale căror cuvinte au curs pe pagini de ziar și cărți. Astfel de cărți – chiar trei – a publicat și Costa Roșu, jurnalist și publicist. Este vorba despre seria ,,Călătorii din amintiri”, al cărei prim volum a apărut în anul 2011 la Editura ,,Libertatea”, iar al doilea a văzut lumina tiparului trei ani mai târziu la aceeași editură.

Curiozitatea specifică jurnaliștilor și abilitatea de a reda trăirile în scris au rezultat la Costa Roșu cu reportaje care au fost publicate mai întâi în săptămânalul ,,Libertatea”, pentru ca ulterior să ajungă la cititori și sub formă de cărți. Costa Roșu folosește cuvinte pe post de pensulă pentru a picta peisaje din Voivodina și alte zone din Serbia, România, Muntenegru, Ungaria, Macedonia, Italia sau Franța.

Precum pictorul al cărui tablou obține efectul deplin prin nuanțări și detalii, Costa Roșu își nuanțează și el scrisul, oscilând între scrierea jurnalistică, cea literară și stilul diaristic, între impresiile personale, izvoarele istorice și convorbirile cu oamenii locului.

Lui Costa Roșu îi este specific și faptul că reportajele din călătoriile de documentare (în Istria, Muntenegru sau Ungaria) se sprijină pe o multitudine de date istorice și aparat bibliografic, pe cercetări și observații antropologice.

Astfel, aceste file sunt mai multe decât reportaje de călătorie. Sunt lecții de istorie, cultură și folclor, documente pe care se pot baza cercetările viitoare sau pot servi ca inspirație, îndemn la călătorii pentru lector.

Aceleași particularități stilistice, Costa Roșu le folosește pentru a spune povești noi în volumul al III-lea al ,,Călătoriilor din amintiri”.

Primul capitol este destinat așezămintelor religioase din România și Serbia, locuri de veșnică odihnă a personalităților din istoria celor două popoare.

Astfel, citim despre pelerinajele lui Costa Roșu la mănăstirile Cozia, unde odihnește voievodul Mircea cel Bătrân; Putna, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare; Humor, veche de cinci secole; Sucevița, a cărei pictură murală este considerată ,,testament al artei moldovenești”; Studenica, ctitorie a părintelui statului medieval sârb Stefan Nemanja; Krušedol; ctitorie a familiei de domnitori Branković. Capitolul se încheie cu un text despre cărțile și alte manuscrise bisericești românești, dar și alte obiecte valoroase, în arhivele mănăstirilor și alte altor instituții sârbești.

Călătoria continuă în Țara Moților. Prima destinație sunt Munții Apuseni, pe care Costa Roșu îi numește un ,,important tezaur de vestigii arheologice și monumente istorice”. Ne oprim la casa memorială a lui Horea, conducătorul răscoalei țărănești transilvănene din anul 1784, citim despre românii din Banat, urmași ai lui Horea, Cloșca și Crișan. Itinerarul continuă pe urmele lui Avram Iancu și Baba Novac, la Alba Iulia, ,,una dintre cele mai vechi așezări omenești cu continuitate românească din Transilvania”, Sinaia, ,,perla Carpaților”, Caransebeș ,,oraș al mărturisirii credinței ortodoxe” și la Turnu Severin, ,,mândru oraș de la Dunăre”.

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 9 iunie 2018.