Cele mai de seamă momente ale trecutului din istoria culturală, confesională şi educativă a românilor din Vârşeţ

 

,,Românii din Vârșeț – momente importante ale trecutului cultural”, de Mircea MĂRAN, Eufrozina GREONEANȚ, Eugen CINCI, Editura Școlii de Înalte Studii pentru Educatori ,,Mihailo Palov” din Vârșeț, Vârșeț, 2017, 146 p.

 

 

La editura Școlii de Înalte Studii pentru Educatori ,,Mihailo Palov” din Vârșeț, Serbia, a apãrut în anul 2017 volumul Românii din Vârșeț – momente importante ale trecutului cultural, semnatã de trei profesori: dr. Mircea Mãran, dr. Eufrozina Greoneanț și dr. Eugen Cinci.

Foarte rar se întâmplă  să avem în fața noastrã o monografie despre activitatea culturalã, religioasã, educaționalã a românilor din Voivodina care trăiesc la oraș. Deoarece în ultimul timp tot mai mulți tineri pleacã la școli în oraș, nu de puține ori ei acolo și rămân, contribuind în mare mãsurã la dezvoltarea culturalã a orașului. De aceea, autorii și-au propus o prezentare a orașului Vârșeț, de la primele societăți culturale, primele activități muzicale etc., atrăgând atenția asupra importanței activitãții culturale desfãșurate în orașul Vârșeț.

Vârșețul a fost o perioadă lungă de timp un important centru economic, administrativ, cultural, confesional și educațional din Banatul istoric, ceea ce a rămas pânã în zilele noastre, fiind un oraș care se poate mândri de diversitatea lui etnicã și de activitãțile interculturale desfãșurate aici.

Volumul de față este împãrțit în opt capitole: I Vârşeţul – centrul spiritualităţii româneşti din Banatul Sârbesc; II Instruirea învãþãtorilor ºi a educatorilor la Vârºeþ; III Activitatea național – culturalã a avocaților și juriștilor români din Vârșeț în secolul al XIX-lea și la începutul sec.al XX-lea; IV Aurel Vlaicu la Vârşeţ (1912); V Începuturile activității muzicale a românilor din Vârșeț; VI Repere ale activității corale – corul bisericesc și corul viitorilor dascăli; VII Un calendar sumar al evenimentelor muzicale românești la Vârșeț; VIII Secvențe din viața teatrală a orașului Vârșeț.

În primul capitol întitulat Vârºeþul – centrul spiritualitãþii româneºti din Banatul Sârbesc, autorii vorbesc despre populația româneascã în cadrul unui mozaic al etniilor din Voivodina, din care s-au desprins cele mai de seamă personalități care au marcat viața culturală și spirituală din acest oraș. Faptul că unele familii cunoscute și foarte bogate au trăit la Vârşeţ în secolul al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea, reprezintă o dovadă a continuităţii românilor în acest oraş. La fel, Vârșețul era un important centru al luptei pentru independență bisericească a românilor de pe aceste meleaguri, la care au participat personalități cunoscute ale mișcării naționale românești, precum sunt Ignatie Vuia, Nicolae Tincu Velia și alții. Autorii cărții prezintă date bogate despre înființarea bisericii ortodoxe în Vârșeț. Datorită faptului că în oraș au existat instituţii şcolare şi confesionale româneşti, s-au creat condiţii favorabile pentru intelectualitatea locală, dar și pentru alți reprezentanţi ai burgheziei româneşti, să dezvolte şi o viaţă culturală bogată. În primul rând, la Vârşeţ au fost scrise importante pagini ale începuturilor literaturii şi publicisticii iluministe româneşti. Aici şi-au scris operele lor marile personalităţi ale culturii bănăţene din prima jumătate a secolului al XIX-lea, începând cu Ioan Tomici, apoi cu pionierul iluminismului românesc Paul Iorgovici şi continuând cu nume ca Andrei Șaguna, Nicolae Tincu Velia, Andrei Vasici şi alţii. Activitățile culturale în orașul Vârșeț au început să se intensifice prin înființarea unui cor, iar prin înființarea parohiei, numărul românilor a început să crească, creându-se treptat condiții prielnice pentru desfășurarea activităților culturale. La fel s-au deschis și primele instituții românești din Vârșeț, care au avut caracter economic (institutele de economii și credit „Luceafărul”, 1895; „Salvatoria”, „Comoara”, 1903). În timpul Primului Război Mondial au încetat toate activitățile culturale în oraș, o parte mare de familii plecând în România. Abia prin înființarea Astrei în 1936, care a avut sediul la Vârșeț, se formează o asociaţie în care vor fi încadrate toate societăţile culturale româneşti din Banatul iugoslav existente în perioada interbelică. După aceea activitățile culturale își iau avânt.

Conf. univ.dr. Virginia POPOVIĆ

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 30 iunie 2018.