În Ţara Moţilor: Pe meleaguri de legendă
La propunerea deputatului Corneliu Olar, pe care l-am întâlnit în Câmpeni, stabilind acolo cu domnia sa o colaborare concretă cu Institutul nostru de Cultură, am vizitat, în aceeaşi zi, comuna Horea, unde am stat de vorbă cu primarul Marin Nicola. Tânărul primar ne vorbeşte despre trecutul acestui ţinut revoluţionar, despre oamenii de aici, despre satele lor şi preocupările moţilor.
Comuna Horea este, de altfel, o localitate cu rezonanţă istorică, aşezată în partea de nord-vest a judeţului, învecinată cu judeţul Cluj, o localitate cu un peisaj natural deosebit, cu sate montane populate până la înălţimea de peste 1.700 m, cum este cazul cătunului Petreasa în care trăiesc doar vreo 60 de locuitori.
În faţa casei lui Horea

-Toţi locuitorii comunei Horea, ne spune primarul Marin Nicola, sunt buni crescători de animale, foarte pricepuţi la prelucrarea lemnului şi construirea caselor din lemn, de ciubere şi cercuri. În ultima vreme, tot mai mulţi cetăţeni ai comunei se orientează spre prelucrarea artistică a lemnului, ceea ce s-a dovedit a fi o îndeletnicire de succes. La Căminul Cultural din Horea funcţionează chiar şi un atelier de sculptură în lemn, ale cărui produse au început să fie foarte căutate. Este vorba de produse de artă populară tradiţională. Pentru a fi cât mai bine valorificate, am înfiinţat un târg anual, organizat în fiecare vară de Ziua Lemnarului. Probabil că vă întrebaţi ce este această Zi a Lemnarului? Este vorba de o manifestare la care participă, an de an, peste cinci mii de persoane din Ţara Moţilor, în general din ţară, dar şi din străinătate. Manifestarea ca atare a luat fiinţă în urmă cu douăzeci de ani, cu scopul de a promova, aşa după cum am zis, tradiţia prelucrării lemnului. De altfel, în comuna noastră funcţionează Muzeul Etnografic al Lemnarilor, cu o vechime de peste 150 de ani, în care se păstrează toate sculele necesare prelucrării lemnului, folosite cândva de ciubărari, dogari şi constructorii de case. Tot în cadrul muzeului a fost amenajată o „Căsuţă moţească tradiţională”, cu un interior caracteristic zonei moţeşti. În cadrul Căminului Cultural funcţionează şi o clasă de artă a lemnului cu 20 de tineri care învaţă arta prelucrării artistice a lemnului.

Costa Roşu de vorbă cu Marin Nicola, primarul comunei Horea

O altă îndeletnicire a locuitorilor din aproape toate cele 15 sate ale comunei este agricultura. Cultura de bază aici este cartoful. Urmează ovăzul şi, pe o suprafaţă de aproximativ 8 ha, legumele. Este vorba, în general, de suprafeţe mici, fiindcă foarte mică este şi suprafaţa totală a comunei (6041 ha). Din această suprafaţă, 1.198 ha sunt teren agricol (278 ha teren arabil). Restul sunt păşuni, fâneţe şi păduri.

Alături de prelucrarea lemnului şi de agricultură, zootehnia reprezintă principala ocupaţie a oamenilor de aici. Urmează piscicultura, care pare-se că va deveni cu timpul una din resursele economice principale de pe teritoriul comunei. Deocamdată, doar câteva păstrăvării există la Horea, dar sunt şanse ca numărul acestora să crească, având în vedere că mulţi dintre moţii plecaţi la muncă în Spania şi Italia sunt interesaţi de dezvoltarea acestei îndeletniciri în satele din care provin.

Un interes crescând există şi pentru turism, având în vedere că în această zonă se păstrează numeroase obiective şi monumente istorice şi culturale. De exemplu, pe Dealul Fericet se află Casa Memorială a lui Horea, cu o expoziţie permanentă documentară şi de artă populară. „Frasinul lui Horea” este situat în apropierea casei, fiind vorba despre un arbore multisecular de pe vremea marelui revoluţionar. Tot aci privim spre monumentul de marmură, ridicat în 1936 în memoria lui Horea de Cercul Cultural al Învăţătorilor din Albac, pe locul unde s-a aflat casa părintească a lui Horea. Este vorba despre casa în care Horea s-a născut și care a rezistat până prin anul 1912. Mai amintim cele două biserici ortodoxe, cea veche şi cea nouă, Huda lui Flitic, Izbucul Mătişeştilor, Peştera Darninii şi Peştera Scărişoara, situată la o altitudine de 1.165 m. Această peşteră are o lungime de 700 m şi o adâncime de 105 m. Alături se mai află încă 20 de peşteri, una mai interesantă decât alta: Pojaru, Coteţu Dobreştilor, Izbuc, Coiba Mare…

La numai câţiva kilometri distanţă de Horea se află comuna Albac cu Cheile Albacului care, de asemenea, adăpostesc 36 de peşteri. Aci este amenajată şi o pârtie de schi cu instalaţie de teleschi.

Dealul Îndrăgostiţilor sau Dambul lui Gaf

– Legenda spune că Dealul sau Dambul, cum spun moţii, era un adevărat „rai al îndrăgostiţilor” – îl întreb pe domnul primar.

– Aşa este, mărturiseşte primarul Marin Nicola. Acest deal, din apropierea localităţii noastre, este şi acum tot un deal al îndrăgostiţilor; mai bine zis al dragostei. Anume, mulţi tineri şi tinere – şi nu numai tineri – care veneau din centrul comunei spre satele Giurgiut, Petreasa şi Pătruţeşti, după ce urcau dealul, pe o cale întortocheată de vreo trei kilometri, făceau un popas pentru a se odihni puţin la umbra deasă a pădurii. Dar, inconştient, fără a vrea poate, se puneau pe dragoste.

Costa ROŞU

Articolul integral îl puteţi citi în numărul 45 din 10 noiembrie 2018