DEX: VRĂJMÁȘ, -Ă, vrăjmași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Dușman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [Var.: vrășmáș, -ă s. m. și f, adj.] – Cf. vrajbă.

vrăjmașiO poezie mai puţin cunoscută a lui Eminescu este intitulată ,,Eşti în ţara….”. Dacă am fi cinici şi nu ne-ar interesa imaginea României, sau dacă nu am fi români, am adăuga:,,…lui Pazvante Chiroru”. Dar să nu fim aşa de răi. Să-l lăsăm pe  poet să declame aevea: ,,Eşti în ţara berei mândre şi-a cârnaţilor cu piele,/Eşti în sânul măslinoasei şi brigandei d-azi Elade;/La muscal vii şi la turcul ce domneşte multe neamuri,/Eşti în patria musteţii iubitoare de pomade./Ba, tu eşti în România, căpătâiul de venituri/Unde-a fi calmuc, iubite, e frumos şi ţi se şade./Unde cel venit scutitu-i de-orice greu şi datorie/Ş-unde vita cea străveche de român ce-l sudui, bade,/Poartă-n spatele nătânge pe-orişicare-i vine-n minte/Să clocească-a lui seminţe pe-ăst popor ce-i duce-n spate./Unde prazi fără de milă, făr’ să-ţi pese, spre-a te-ntoarce/Înstărit în a ta ţară, să trăieşti din aste prade./Unde fiii proprii ţări îi sug măduva din oase/Spre-a o da-n Paris, Viena pe nimicuri şi parade,/Numai limba strămoşească s-o vorbeşti nici nu se cade,/Unde-a oamenilor fală şi mândrie nu consist/Decât c-au ştiut mai bine s-uite limba ţării toate,/Unde chiar numirea ţării este doar o ironie,/Căci român nu e nimica nici în case, nici pe strade”.

Prof. dr. Florian COPCEA

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 7 din 7 februarie 2018