zâmbetul
S-a mai scurs o săptămână în care am fost cu zâmbetul pe chipuri; dar nu pentru că vara  a adus temperaturile începutului de toamnă și nici pentru că în țara noastră toate ar fi venit la locul lor.

Am zâmbit sau chiar am râs pentru că a fost Ziua Internațională a Bancurilor. Ce ne-am face fără bancuri? Am fi prea serioși sau stresați? Este greu de spus.  Cert că bancurile, cel puțin, ne dovedesc că nu am încetat să ne bucurăm de lucrurile mărunte, pentru că ele fac parte din acestea. Durează o clipă, dar amintirea lor uneori devine veșnică, după cum a apreciat un poet anonim care a scris despre zâmbet și descrețirea frunților.

Experții în medicină spun că e bine să râdem, însă, precum un curcubeu multicolor,  pe cerul universului nostru se înalță un șir de întrebări la care foarte greu găsim  răspuns. De ce râdem? Doar pentru a  fi mai sănătoși? Tratăm lucrurile grave cu o  doză de umor? Râdem de noi înșine? Râdem de alții, în timp ce alții râd de noi? Cel mai probabil, putem găsi argumente pentru răspunsurile afirmative la fiecare întrebare, dar sigur că sunt și alte situații care nu se înșiră pe acest curcubeu al râsului.

Chiar dacă de multe ori am ajuns  de râsul lumii, se pare că și în continuare ne place să ne  mândrim cu   realizările noastre, inclusiv cu cea menționată anterior.   Umorul și satira sunt mult mai prezente în spațiile în care logica și decența dispar mai des din peisaj. Acolo unde sunt oameni cu moravuri specifice, crește nevoia de persiflare a  realității. Este o reacție, un instinct de supraviețuire din punct de vedere spiritual și intelectual.

 

Mircea LELEA

Articolul îl puteţi citi integral în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 27 din 7 iulie  2018